312
CRITICA $I BIBLIOGRAFIE
    CJIABHHCKOE HCTO ¥HMKOBEJJEHME. COopnux cmameü u Mamepuajioe. AKaAeMH» HayK CCCP. HHCTHTyT CjiaBflHOBe/ieHH», Moscova 1965, 322 p.
      Sub aceastà denumire îçi continua apariçia una dintre principalele publicaÇii de slavistica din Uniunea Sovietica, cunoscutà pinà acum sub titlul «OiaBflHCKHft ApxHB», care îçi ìncepuse apariçia in 19581.
      La fel ca ìn volumele acelei seni, in volumul de faÇà se publicà studii fi comunicàri, materiale fi diferite documente, privind cu precidere istoria slavilor de sud fi a slavilor de vest.
      In primole pagini se gâseçte articolul lui S. A. Niki t in : Haucuù XuaenòapcKuh u coepeMeH-hcm eMy wMCHOCJiaeaiiCKO» ucmopuoipatfiuH (Paisie de la Hilandar fi istoriografia sud-slava din vremea lui, p. 3—15). Este deci o analizà comparativa a izvoarelor, metodei de lucra, concep-Çiei fi conÇinutului operelor celor trei istorici sud-slavi de la sfìrfitul secolului al XVII-lea fi din secolul al XVIII-lea : Gheorghe Brankovié, Jovan Kajic fi Paisie de la Hilandar. Spre deose-bire de istoricii dinaintea lor, care avea predilecÇie pentru tratarea istoriei tuturor slavilor lao-laltà, exagerînd rolul fi ìnsemnàtatea acestora, cei trei istorici menzionati s-au dovedit mai realisti, restrîngîndu-fi preocupàrile la istoria unuia dintre popoarele sud-slave sau extinzin-du-fi cercetàrile cel mult asupra unui grup de popoare, mai ìnrudite ìntre eie. Tràsàtura dominantà comunà a lor este patriotismul. Cu toÇii, ei procedeazà la o analiza critica a izvoarelor, la nivelul ìngàduit de gradui de dezvoltare a ftiintei istorice in vremea lor. ToÇi trei fac primii pafi ìn trecere de la genul cronicàresc spre o tratare çtiinÇificà a istoriei, afirmà autorul artico-lului. Exista intre ei fi únele deosebiri. Bunàoarà, arata autorul, Brankovié fi Rajié sìnt mai bine informati, cunosc mai multe fapte concrete, pe cìnd ìn cazul lui Paisie aceastà laturà este mult mai modestà. In schimb «Istoria slavianobolgarskaia» a lui Paisie este stràbàtutà de mai mult spirit démocratie, el Çine mai mult seamà de fundamentarea unor perspective de dezvoltare a poporului sàu in viitor. De aceea si constituie aceastà istorie un document al începutului renaf-terii nazionale bulgare.
      Unele materiale din volum se referà la istoria Poloniei.
      B. S. Popkov serie despre Hirr.opimecKan Komfenifun HcaxuMa Jle.ieee.ìn e oifCHKe no.nc-Koii uiAHxemcK0-6yp0Kya3h0Ù ucmopuoepoffiiiu (Conceptia istoricà a lui Ioachim Lelewel vàzutà de istoriografia nobiliari fi burghezà polonà, p. 16—34). Joachim Lelewel este un istorie democrat de seamà din prima jumàtate a secolului al XIX-lea (1786—1861), cìnd se desfàsoarà lupta acerbà dintre curentul democratic si cel monarhist reaccionar. El este primul care abandoneazà metodele istoriografiei feudale polone, pune accentui pe cercetarea relaÇiilor sociale, dezvoltà teoria luptei de clasà, stabilente o periodizare nouà a istoriei polone etc. Aceastà concepÇie nouà a fost acceptatà de ìndatà de càtre cercurile democrate si revolucionare polone, care gàseau in ea tiatà argumentarea istoricà necesarà luptei lor. Dimpotrivà, cercurile monar-histe fi conservatoare s-au aràtat cu totul ostile concepÇiilor lui Lelewel. Disputa pe aceastà tema a continuât fi dupà moartea lui, ìntre istoricii din fcoala cracovianà care reprezentau interesele moçierilor poloni si istoricii fcolii varfoviene care reprezentau interesele burgheziei liberale, aceftia din urmà dìnd o ìnaltà apreciere operelor istorice ale lui Lelewel. Dar si ei au ignorât cu bunà çtiinÇà tràsàturile patriotice fi democratice ale operei istoricului socotit de altfel ca premergàtor al ftiintei istorice oficíale din Polonia. Limitele de clasà ale istoriografiei nobiliare fi burglieze din Polonia au impiedicat pìnà dupà cel de al doilea ràzboi mondial scoaterea ìn evidenza a locului important pe care il ocupà istoricul Lelewel in istoria gìndirii sociale polone.
      In pu^ine pagini, L.V. Razumovskaia, apreciazà Zbiór dokumentów malopolskich publicat recent la Cracovia drept «un important izvor pentru cunoasterea istoriei economice a Poloniei ìnevul mediu (Hoewù ucmowuK no SKonoMunecKoù ucmopuu cpeòneeeKoeoù Tlo.ibwu, p. 109—113).
     La rìndul sàu V. R. Vavrik publicà Universalulregeluipolon Jan Kazimierz din 1656 (p. 172—175), descoperit in arhivele de la Lwow.
      O paginà din istoria Slovaciei acum 150 de ani este infamata de L. N. Smirnov, in legàturà cu Anton Bernclàk (p. 138—145) luminisi fi filolog, primul „codificator" al limbii literare slovace. limba literarà propusà de Bernolàk nu a fost acceptatà, dar lucràrile lui pe aceastà linie au construit un ìndemn fi stimulent serios la stabilirea normelor limbii nazionale slovace.
      La rìndul sàu G. V. Kiselev abordeazà o problemà de istoria Bielorusiei, in articolul K xapoKmepucmme peeojiioi/uoHHoeo Mupoeo33pehun K. C. Ka.iunoecKoao («Ceedema» B. ÏÏ. Pama kck ucmopuvecKuù ucrroMhUK p. 36 — 52) — Característica concepii revolucionare despre lume
     1 Vezi rtccrziile dir Rsl, volumele: Vili, p. 493—499; X, p. 578—582; XI, p. 370—371.