252
IR. 10NESCU-NI5C0V
      A doua jumàtate a sec. al XVI-lea constituie, intr-o anumità privin^à, cea mai dra-maticà epoca din istoria Moldovei. in timp ce Al. Làpufneanu (1552—1561 ; 1563—1564) fi Ion vodà cel Cumplit (1572—1574) impràftiau groazà in jurul lor, omorind cu „tot felul de munci“ boierii tàrii fi pe oamenii bisericii, dincolo, peste munti, la imperiali, mifuna o munirne de boieri fi pretendenti la domnia tàrilor romàne. Unii dintre ei intrau efectiv in slujba impe-nalilor, primind in schimb o soldà, al^ii erau ajutafi sà treacà mulini cu oaste adunata la iritimpiare pentru a ràsturna fi infrunta pe pretendenti la domnie trimifi de Poartà. Cei mai multi tràiau din expediente fi aventuri, nutrind iremediabil sperala cà intr-o zi se vor putea intoarce la treburile lor, pentru a reincepe lupta in jurul dregàtoriilor. Stefan Mizgà a càzut fi el in plasa de intrigi fi viclenii ale imperialilor. Nu cunoaftem màsura in care el s-a pus cu oamenii lui in serviciul acestora fapt e insà cà Mizgà n-a intrat in calcúlele imperialilor ca un pretendent cu sorti de izbindà. Afa se aplicà si tratainentul cu totul insuficient fi inegal la care a fost supus din partea autoritàtilor cafoviene. Ni s-a pàstrat intreaga corespondentà dintre el fi proteguitorii sài care nu-i plateau la timp solda. Pribeagul moldovean a tràit acolo momente dramatice, in care sàràcia fi umilinta au fost nedespàrfite. De fiecare datà cere, intr-un fel umilitor, sà i se plàteascà restantele, sà i se dea poloboacele de vin fàgàduite, lemne fi finul pentru „vitele slabe“, sà i se doneze fi douà sate romànefti in tinutul Sàtmarului, sà i se facà dreptate in litigiile cu nifte vecini hràpàreti ; dar Mizgà solicità mai ales bani, fiorini, ca sà se imbrace cà „e afa de zdrentàros, incit nu poate iefi pe stradà“.1
      O	singurà datà a incercat Mizgà sà treacà muntii spre Moldova, prin iunie 1566, „stringind pàstori fi altà adunàturà fi momind oamenii ca sà i se ìnchine fi sà-1 ducà la domnie“2. ìnsà in ciocnirea care a avut loc lingà cetatea Neamtului cu oastea lui Al. Làpufneanu, oamenii cutezàtorului ijtefan Mizgà au fost risipiti, iar el a luat calea intoarsà, pentru a nu mai reveni niciodatà. Dezamàgit de proteguitorii sài, imperiali, obosit fi bàtrin, dar mai ales umilit din cauza sàràciei fi lipsurilor materiale, Stefan Mizgà se stinge printre stràini. ìntr-o ultimà scri-soare, din 24 iunie 1594, il „silefte nàpraznic nevoia sà cearà bani, fiindcà tot ce-a avut a chel-tuit cu pregàtirile de ràzboi“ iar „slugile bàtrine sìnt plecate la oaste“3. La 20 septembrie 1595, §tefan Mizgà „voievod“ nu mai era in viatà4.
*
      Boierii. Ceea ce caracterizeazà cel de-al doilea act emis de Stefan Mizgà, este numàru destul de mare de boieri amintiti in context. Acest lucru ne dà de gindit. Mizgà a pàràsit Moldova in fruntea unui detasament de càlàreti fi insotit de o suità de boieri, care nàdàjduiau sà-1 vadà intr-o zi pe scaunul Moldovei. Asta insemna cà era fie „os de domn", cum ii plàcea sà spunà despre el, sau cà sàvirfise cine ftie ce acte de vitejie, care puteau sà-i acorde atribútele unui mare Oftean. in orice caz, Stefan Mizgà a izbutit sà adune in jurul sàu un numàr apre-ciabil de Ofteni fi boieri care 1-au urmat, probabil fàrà sovàire, intr-o aventura farà sorti de izbindà.
      Identificarea lor e o problema dintre cele mai dificile, pentru motivul cà in aceastà peri-oadà, ca fi-n alte epoci, numele multor boieri sìnt identice. Cu tóate acestea, pe baza datelor de care dispunem, vom incerca sà delimitàm in timp activitatea unor dintre ei. E sigur cà boierii care 1-au insotit pe Mizgà in pribegie, ca fi detafamentul de càlàreti, au intrat in slujba imperialilor, prestindu-le anumite servicii. Pentru aceasta erau retribuiti cu bani fi provizii in naturà. ìnsà, la aceastà epocà, imperialii stàteau prost din punct de vedere financiar fi mer-cenarii ifi primeau soldele cu intirziere. Desigur, in urma plingerii boierului Ion Màlai5, in oct. 1569, Maximilian ordonà camerei scepusiene din Cafovia sà-i plàteascà solda fàrà nici o aminare 6.
      1	Veress, III, p. 242 — 243.
      2	Gr. Ureche, Letopiseful..., ed. C. Giurescu, p. 212. ín legáturá cu náválirea luí ín Moldova, vez i documéntele bistritene ín Hurmuzaki, XI, p. 584—590 C. C. Giurescu, Istoria Románilor, II, 1, p. 190.
     3	Veress, IV, p. 85-88.
      4	Itidem, f. 283-283
      5	In actele interne de cancelarle e pomenit un boier Malai, vornic de gloatá prin 1560 {Actul din 1560 dec in DIR. A. II, sec. XVI, p. 156). In prima jumátate a anului 1563 apare in divan, ocupind dregátoria de cea^nic (lbi~ dem, p. 163, 167). Ceva mai tirziu, sub loan Vodá cel Cumplit, apare un boier Malai Petre, care, foarte probabil, este un al tul, ocupind func{ia de postelnic (Vezi DIR, A. III, XVI, p. 25 — 36 §iGh. Ghibánescu, Ispisoace $i zapisc, I, 1, p. 145). in sfirfit, sub domnia lui §tefan Tornea al II-lea, apare de asemenea un boier Malai, ca aprod (G h. G h i-b,á n e s c u, op. cit., I, 2, p. 93).
    •	Veress, I p 287-288.