CALLIMACHUS $1 ORIGINEA LATINA A POPORULUI ROMAN
207
care „a fost cìndva romana, însâ pe timpul nostru foarte mult se deosebeçte de aceea, deçi multe vorbe de ale lor pot fi intelese de romanici“ x.
     Íntr-o alta lucrare a sa, Historia de rege Vladislao, care se refera la regele polonez Vladislav I Jagiellonul, devenit si rege al Ungariei çi câzut in lupta cu turcii de la Varna din 1444 2, Filippo Buonaccorsi prezinta, intre áltele, geografia, unitatea teritoriului si a poporului románese, vorbind de Transil-vania, de care se leaga „Montana Valachia", teritoriul románese continuind cu Moldova ca o „alta Valahie“ :
     „[...] Hungari Transilvaniam vocant. Cui adiuncta est Montana Valachia inter Danubium et Carpatum, quae a maioribus Dacia vocabatur [...]. Altera vero Valahia, cui Moldaviae nomen est a flumine hoc tempore, apud antiquos Inferiores Misiae pars fuit ; protenditur autem inter Danubium et Thyram ab Ierasso amne, Montanae Valachiae termino, usque ad Euxinum“ 3.
    Ideile lui Buonaccorsi au créât un curent spécifié polonez. Dacá ce-lebrul umanist Jan Dlugosz (1415—1480), contemporan eu Buonaccorsi, vorbeste pe scurt de originea latina a românilor („quorum maiores et abori-ginarii de Italiae pulsi“) 4, in sec. al XVI-lea Martin Kromer reia ideea lui Buonaccorsi si afirma câ prin termenii Vulassi, Vulossi slavii numesc toate popoarele italice, ceea ce este un argument in plus câ poporul român este de „originâ italicâ" :
     „Polonorum quidem atque adeo Slavorum lingua, non modo hi populi, verum etiam om-nes italici generis Vulassi, et Vulossi dicunt. Quod ipsum etiam argumento est italicam hanc gentem esse" 5.
    Acest curent, créât de Buonaccorsi, a continuât cu operele altor umanisti si istoriografi poloni ca Alexandre Guagnini8 sau Stanislaw Sarnicki7, care au exprimât intr-un fel aceeasi idee, iar in sec. al XVII-lea cronicarii romàni Grigore Ureche çi Miron Costin, dupâ studii in Polonia, au dus mai departe arguméntele lingvistice si istorice ale latinitâtii si unitàtii milenare a poporu-lui român 8.
     1	Veri T. C i p a r i u, in «Arhiv pentru filologie $i istorie», Blaj, 1867, p. 711 $i 726 $i loan Lupas, Cronicari si istorici romàni din Transilvania, Craiova, f.a., p. 5 ?i 9.
     2	Cf. Jan Dabrowski, W lady s law I J agielloiiczyk na Wqgrzech (1440—1444),~V ar-sovia, 1922.
     3	Philippi Callimachi, Historia de rege Vladislao, edi^ie Irmina Lichoùska, Var§ovia, 1961, p. 18 !yi 20: „Ungurii o numesc Transilvania. La aceasta se alàturà Valahia Munteanà, intre
Dunàre si Carpazi, càreia stramortì li ziceau Dacia [...]. O alta Valahie, al càrei nume de Moldova este dat In vremea de acum dupà un riu, a fost in vechime o parte a Moesiei de Jos. Ea se intinde Sntre Dunàre si Nistru, de la riul Siret si granila Valahiei Muntene pinà la Marea Neagrà“.
     * Joannis Dlugosii seu L o n g i n i Historiae polonicae libri XII, t. 1, Leipzig, 1711, cartea IX, col. 1122.
     6	Kromer, De origine et rebus gestii Polonorum, Basel, 1555, p. 313: „ìntr-adevàr, in limba lor polonii, precum ?i slavii, nu numai acestui popor, dar $i tuturor celorlalte de aceeasi origine italica, le spun vulassi si vulossi. Ceea ce este de la sine un argument cà acest neam este italic“.
     6	Al. Gwagnin, Rerum polonicorum tomi tres, Frankfurt a.M., 1584, t. III, p. 453.
     7	St. Sarnicki, Annales sive de origine et rebus gestis Polonorum et Lithuanorum, Cracovia, 1587, p. 88.
     8	Cf. I. C. Chi^imia, Bazele istorice si izvoarele ideii originii latine a poporului si a limbii romàne la Gr. Ureche si M. Costin, in «Analele Universitari Bucuresti», sect, fil-, 1967., p. 23—59.