266
LUCIA DJAMO-DIACONITÀ
    Prin lucrarea Ein Beitrag zur bulgarischen und serbischen Geschichtschreibung, prima publicatä in sträinätate, deoarece Ioan Bogdan considera cä prin continutul ei « apartine literaturii sud-slave » si cä prin aceastä publicatie « face accesibile unui public cît mai larg documente importante ale istorio-grafiei sud-slave » \ cuprinde trei cronici precedate de un studiu istorie amä-nuntit.
    Prin bogätia de informatii cuprinse in aceste cronici, dintre care una — cronica bulgäreascä — era necunoscutä anterior, lucrarea a stirnit imediat interesul cercetätorilor sträini. Astfel, cunoscutul istorie ceh C. Jirecek, pro-fesor de istorie universalä la Universitatea din Praga, a subliniat importanza lucrärii prin publicarea unei recenzii intitulatä sugestiv Zur Würdigung der neuentdeckten bulgarische Kronik2, in care serie : « Deoarece monumentele istorice bulgare din evul mediu sint extraordinar de rare, cronica editata de dl. I. Bogdan in aceastä revistä este o descoperire de mare importantä, care pe mine personal m-a surprins pläeut. Odinioarä, in Istoria Bulgarilor am consultât in mare mäsurä çtirile cronicarului romän Mihail Moxa (1620), dupä editia lui Grigorovici. Descoperirea lui Bogdan ne aduce izvorul slav al lui Moxa, pinä acum numai presupus »3. în continuare C. Jirecek, valorificind importantul izvor istorie descoperit de I. Bogdan, aduce unele contributii si precizäri.
    Publicarea izvoarelor slave 1-a pasionat intr-atit pe I. Bogdan, care si-a dedicai o bunä parte din activitatea sa çtiintificâ editärii critice a izvoarelor interne, incit intr-o scrisoare din Moscova din 27 decembrie 1889, adresatä lui I. Bianu, ii scria, intre altele : « La noi, un slavist ar trebui sä träiascä 100 de ani, ca sä editeze numai cele mai principale izvoare de istorie româ-neascä in limbi slave » 4.
    Primul rod al acestor preocupäri a fost lucrarea Vechile er onice moldove-nesti pîna la Ureche (Bucureçti, 1891, XII + 291 p.) in care I. Bogdan a publicat textul Letopisetului de la Putna I, Cronica lui Macarie si a lui Efti-mie, descoperite de el, insotite de un studiu aprofundat. Lucrarea, desi in mod firesc interesa in primul rind stiinta istoricä si filologia romäneascä, a avut un puternic ecou si in sträinätate.
     Astfel, C. Jirecek ìi consacra o largä recenzie 5, in care, dupä ce aratä cä unele amänunte din cronica lui Grigore Ureche, consideratä pina atunci ca cel mai important izvor pentru istoria Moldovei, presupun o bogätie de izvoare anterioare lui, afirmä : « Domnul I. Bogdan, un elev al lui V. Jagié, numit recent profesor de filologie slavä la Bucuresti, a avut fericirea sä descopere cea mai mare parte din aceste izvoare ale lui Ureche, crezute pînâ acum pierdute. Eie sint scrise ìn slavoneste ». în continuare, recenzentul prezintä
     1	I. Bogdan, op. cit., p. 482.
     2	AfslPh, t. XIV, 1891, p. 255—277.
     3	Ibidem, p. 255.
    4	Vezi Damian P. Bogdan, Legäturile slavistului loan Bogdan cu Rusia, in Studii privind relafiile romdno-ruse. III, Bucure§ti, 1963, p. 239.
     5	Slavische Chroniken der Moldau, in AfslPh, t. XV, 1892, p. 81—91; vezi $i reproducerea prescurtatä in CL, XXVI, nr. 8, 1892, p. 686—694.