O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUT1A
39
                   Oh CKa*eT:
                      «TOJIbKO TOT njIOBeu,
                     KtO. 3aKaJTHB B óopenbHx aymy,
                    Otkpmìt ann MHpa HaicoHeu Hhkcm He BHaaHHyio Cyrny *...
    Poezia Capitanili lumii n-a fost publicatà in timpul vietii lui Esenin, ci la 21 februarie 1926, in ziarul «Zarea vostoka» din Tiflis, insotità fiind de urmàtoarea nota : „Poezia lui Serghei Esenin Càpitanul lumii, pe care o publi-càm pentru prima data, a fost scrisà la Batum, in ianuarie 1925, in ajunul primei aniversàri a mortii lui Lenin"2. Tocmai de aceea o receptàm aproape ca un testament. Inadaptabilitatea poetului se dovede^te a fi incurabilà. Dar, repetàm, spre deosebire de romantici, poetul recunoaste cà de data aceasta, vina nu e a realitàtii inconjuràtoare, care merita pe deplin sà-^i aibà poetii ei, ci e a lui, a aceluia care, datorità firii sale, a ràmas in urmà, £Ì astfel pentru cà, pe de alta parte, un adevàrat poet nu poate cìnta decit cu vocea lui, s-a autocondamnat la inutilitate tragica. De acum ìnainte spectrul devastator al acestei inutilitàti va deveni leit motivul poeziei ese-niniene. Nedescàrcindu-se poetic, poetul se autocondamnà la o povarà ce ii depàseste puterile :
                      Ho Beflb ay6 mojiouoì}, He pa35Kejiyaacb,
                     Taic *e rHeTca, KaK b nojie TpaBa ...
                      Ex Tbi, MOJiOflOCTb, 6y(tHaa MO/ioaoCTb,
                      3o;ioTaH copBHrojioBa! 3
Confruntarea cu tineretea, in vìrtejurile càreia trebuie càutate si cauzele impasului tragic, continua $i in alte versuri, poetul neindràznind niciodatà sa se renege, dar nici sa se absolve de orice vinà :
                    Ecrb onHa xopouiaa necna y cojiOByuiKH — flecHH naHHXHiiHaa no Moeii ro.ioByuiKe
                     üyMbl MOH, ZiyMbl! Bojlb B BHCKax H TeMeHH. np0M0Ta;i a MOJiOflOCTb 6ei nopw, 6e3 BpeMeHH 4.
§i am putea continua dind multe citate din poeziile scrise de Esenin in ultímele luni ale vietii. E inútil $i e o impietate a se vorbi, cum au incercat-o
     1	Atunci un poet / cu un alt destín, / $i nu eu, / ci el, printre voi, / va va cinta / un cintec in cinstea luptei / cu alte cuvinte / noi. / / El va spune : / doar acela e cu adevàrat inotà-tor / care, càlindu-ji sufletul in bàtàlii, / descoperà in sfirjit pentru lume / un continent necu-noscut de nimeni.
      2	Ed. cit., vol. Ili, p. 238.
     8	(Traducerea textului a foarte dificilà. Vom incerca deci, doar o tàlmàcire aproxi-mativà—•) Dar §i stejarul tinàr, farà sà-?i lepede ghindele /se indoaie ca §i iarba in cimp... / O, tu, tinere^e — tinere^e furtunoasà / Ani de aur ai poznelor!
     4	Are privighetoarea un cintec bun-—/ Cintecul de parastas dupà capul meu... / / Ginduri ale mele, ginduri / Durerea in timple ji in ceafà. / Mi-am risipit tineretea, fàrà rost ?i fàrà socotealà.