HENRYK SIENKIEWICZ IN ROMANIA
75
    în anuí 1920 o revista româneascà îsi propune sa selectioneze din literatura universali opere valoroase, realiste, care sá fie puse la dispoziçia citi-torilor într-o tâlmâcire ìngrijità. Este o prima ìncercare de coordonare a activi-tàÇii de traduceri, ea apartine „Bibliotecii slavo-romàne", initiate ìn 1920 sub conducerea lui Stefan Berechet1.
     Din programul colectiei reiese câ i'evista îçi propunea sá puna la dispozi-tia cititorului roman talmàciri numai din limbile slave : rusa, polonà, cehà, sîrbâ, ucraineana si bulgara, traducerea urmind sa se facà de cunoscatori ai acestor limbi, ìntr-o forma cìt mai apropiatà de cea populará, pentru a putea pâtrunde si foiosi cit mai adînc în pâturile largi aie cititorilor.
     în fruntea colectiei se gâseçte Sienkiewicz, cu care se inaugureazâ Biblioteca slavo-românâ 2. Este încâ o dovadâ a deosebitei pretuiri de care se bucura la noi scriitorul. Aceastâ prima ìncercare de a pune ordine în activitatea de popularizare a literaturilor slave la noi a fost însâ curînd abandonatâ, caci revista apare numai în patru numere. Proiectele „Bibliotecii“ lui Berechet aveau sâ fie realizate abia dupâ ultimul râzboi, cînd, o data eu înfiintarea edi-turilor pentru literaturi strâine, se traseazà „magistrale“ çi în acest domeniu de activitate literarâ. Azi, în conditiile unei cunoaçteri aprofundate a literaturilor slave, operele lui Sienkiewicz îçi gâsesc în versiunea româneascà neçtir-bità valoarea çi frumusetea. în anii 1953, 1955 çi 1957 au fost reeditate nuve-lele lui H. Sienkiewicz çi romanul sâu C avaient teutoni în traducerea excelentâ a lui Dan Telemac si Petru Vintila. Deçi au fost editate în tiraje considerabile, atît nuvelele cît si romanul s-au succédât în suplimente de editii (1960 çi 1962), farà sâ acopere, nici acestea, cererile cititorilor romàni. în 1967 a apârut,Quo vadis, în traducere noua de Elena Linta, lector de limbapolonâ la Universita-teadinBucureçti. (Tot un polonist, Stan Velelea, cercetàtor la Institutul de istorie çi teorie literarâ „G. Câlinescu“ semneazâ introducerea). Deçi tipârità în 60.170 exemplare, s-a epuizat într-o singurâ zi.
    Marele entuziasm pentru opera lui H. Sienkiewicz a atras dupâ sine, neîntîrziat, creçterea interesului pentru însuçi creatorul ei. în 1901 Sienkiewicz dâdea în Polonia primele informâri cu privire la viata sa, se scriau cele dintîi fiçe dupâ care aveau sâ se alcâtuiascâ primele studii monografice despre scriitor 8. în acelaçi an, în 1901, tipografia A. Mureçanu din Braçov scoate un volum Novele de H. Sienkiewicz (Natura fi viatâ, Sluga veche), în traducerea lui I. C. Pantu cu o prefatâ sumará despre autor çi despre creatia acestuia. Deçi pe alocuri naivâ, prefata este scrisâ eu câldurâ çi reuçeçte sâ faeâ unele aprecieri judicioase asupra operei scriitorului. Se subliniazâ originalitatea creatiei care are la bazâ inspiratia nemijlocitâ din viatâ :
      „El nu este un pédant, uràçte rutina, este original în scrierile sale çi aratà o iubire nemàrgi-nità pentru popor, a càrui viaÇà i-a inspirât atîtea subiecte. în nuvela lui nu este nimica imitât,
      1	Se pare câ noua serie apàrea sub auspiciile revistei Spicuitor in ogor vecin, condusà de Çtefan Berechet çi Constantin Bobulescu, càci aceasta anunÇâ, pe prima paginà, programul apariçiilor din „Biblioteca slavo-romànà".
     2	Í Ï. Sienkiewicz, Pàzitorul farului, din limba polonà, de Stefan Berechet, „Biblioteca slavo-românà", nr. 1, Bucureçti, 1920.
    3	Julian Krzyzanowski, Kalendarz zycia..., p. 236.