O TEMA ESENINIANÀ : POETUL 51 REVOLUTA
41
                   M, BHHMaa M0T0pH0My Jiaio B comhc BbK>r, b coMHe 6ypb H rp03,
                     Hh 3a hto a Tenepb He acejiaio CiiymaTb necHio TenexHMX KOJiec
§i totusi, temperamental Esenin râmîne poetul Rusiei care dispare :
                    H Tenepb, xoraa bot hoblim cbctom M Moeii KOCHyjiacb acH3Hb cyAbôbr,
                    Bee paBHo ocra/ica a uostom 3ojiotoK 6peBeHMarofi H36bi.
                    no HOH3M, npH*aBU!HCb K H3r0J10BbK5,
                     Bnacy a, KaK CHUbHoro Bpara,
                    KaK Hyacaa lOHOcTb 6pbn*eT HOBbio Ha moh nojiHHbi h ;iyra.
                     Ho H BCe *e, HOBbIO TOft TeCHHMblii,
                   M Mory npoiyBCTBeHHO nponeTb: flaftTe Mne Ha poawiie jik>6hmoíí,
                      Bee .iio6a, enoKoiiHO yMepeTb! 2
Multora, poate, alâturarea celor doua poezii, scrise aproape una dupa alta çi publícate în acelasi ziar (Ecikuhckuü paôouuü — prima la 25 mai 19253 , iar a doua la 20 iulie al aceluiasi an 4) le va aparea revelatoare pentru eviden-tierea contradictiilor care sfîçiau sufletul poetului. Dar impresia e înselà-toare ; ca intotdeauna, Esenin e înfricoçâtor de consecvent : adeziunea la uriaça actiune lucidâ de ferecare in béton a târii nu putea sa nu conducâ çi la recunoasterea necesitâtii inexorabile de a se renunta la Rusia de ieri, însâ sentimentele poetului nu puteau dispârea o datâ eu realitatea ce le-a générât, pentru câ
                       He b j'iany c xojioæhoh BOJiefi KHnaTOK cepaeHHbix CTpyii s.
Esenin nu putea sà-si stâpîneascâ sentimentele, desi îsi dàdea seama de sensul lor anacronic. El se lasà, învins, în voia lor...
                      Ho h Bce ace ayrna He ocTbiJia,
                    Tax npHaTHbi MHe cHer h Mopo3,
      1	Rusie eímpeneascá ! Destul / te-ai tirit cu plugul de lemn pe cimpii ! / Plopii ,?i mes-tecenii / se uitá cu durere la mizeria ta. / / Nu stiu ce se va íntimpla cu mine... / Poate, nu sint bun pentru via^a nouá, / eu vreau totusi sá vàd imbracata ín o^el / Rusia sármaná $i cer-sjetoare. / /Si ascultind làtratul motoarelor / In iure§ de viseóle, de furtuni, $i intemperii, / eu cu nici un pre{ nu mai vreau / sá ascult cintecul ro^ilor de carura.
     *	Si aeum, cínd via^a a atins / cu o lumina nouà ?i destinul meu, / eu tot am rámas poetul / izbei aurite de birne. / / Noaptea lipindu-mi-se de eápátii, / prívese, ca la un du$man puternic, / cum tinere^ea altora strepente cu innoirea / pajiíjtile §i poienile mele / / Si totusi, impins in láturi de innoirea asta / pot sá má deseare intr-un cintec sim^it : / lása^i-má, iubind totul / sá mor lini^tit in patria iubitá !
      *	Ed. cit. voi. III, p. 242.
     *	Idem, p. 244
     5	Nu se poate impáca cu voin^a rece / fierberea torentelor din inimá.