PROIECTUL DE BUGET AL MOLDOVEI, ALCÄTUIT DE AL. MORUZI VV. SI INTERVENGA LUI VASILI SEMEONOVICI TAMARA (1802)
ALEXANDRU VIANU
      Hattiserifului din 1802, care stabilea printre aitele cà toate noile „biruri, avaeturi ?i cereri" impuse in cursul anilor, peste cele prevàzute in senedul din 1783 „sa lipseascà cu totul", iar „birurile anului ?i cererile sale" sà fie reasezate, dupà temeiul senedului, de càtre domn „impreunà cu boierii", a prilejuit— la punerea lui in aplicare — o vie fràmìntare in rlndurile boierimii moldovene §i un schimb de note intre Al. Moruzi, domnul Moldovei, si reprezentan^ii diplomatici ai Rusiei din Ia$i si Constantinopol.
      Un curier din Constantinopol aduse la Ia?i (in 13 octombrie 1802) poruñea lui AI. Moruzi càtre caimacamii sài ca, in intoemirea bugetului, sà pretindà suma de 2.810.125 lei pentru chel-tuielile ^àrii (fàrà a socoti circa 1.000.000.—din rusumaturi si ocne ce alcàtuiesc venitul domnului).
      Boierii, care si-au fàcut si ei socotelile, au aràtat cà „cheltuielile ^àrii nu se ridicà decìt la 1.300.000 lei, astfel cà domnul pretinde mai mult decìt dublu de ceea ce ar trebui“1. Intimidati ìnsà de amenin^àrile fà^i^e ale caimacamilor, presaci de anumite intrigi, ei „au sfir^it prin a sub-serie tot ceea ce li se cerea“.
     Dupà un obicei, devenit de mult o practicà unii dintrei ei s-au gràbit sà relateze cele intimplate lui A.A. Gervais, noul cónsul generai al Rusiei in Principate, solicitindu-1 sà intervinà.
      Boierii mai aràtau cà Al. Moruzi plànuia sà continuie cu perceperea a tot felul de havaele „abolite in mod expres“ prin hatti^erif si poruncise deja o „contribuye" de 1500 care cu lemne pentru palatul domnesc, la pret de 20 parale carul, in timp ce pe pia^à se plàtea trei lei, si dupà toate indiciile nu va achita nici màcar aceastà sumà. Consulul rus a indemnat pe boieri sà se im-potriveascà oricàror abuzuri ale domnului si a raportat de indatà lui V.S. Tamara, ambasadorul Rusiei la Constantinopol §i lui A.P. Vorontov, ministrul afacerilor externe, cele intimplate. Ambasadorul rus avea deja instruc^iuni pentru asemenea cazuri : sà comunice guvernului otoman despre toate cele ce se raportau la violarea angajamentelor luate de Poartà fa^à de locuitorii Moldovei si Tarli Romànesti2.
      Pe de altà parte, Al. Moruzi a trimis pe fratele sàu, beizadeaua Dimitrachi, la V.S. Tamara sà-1 punà in curent cu „greutà^ile" pe care le intimpinà caimacamii domnului din partea boie-nlor si sà-i cearà „o scrisoare pentru consulul generai al Rusiei" ca acesta sà caute si el sà convingà pe boieri „sà nu se mai opunà cerin^elor caimacamilor“.
      V.S. Tamara i-a scris atunci direct lui Al. Moruzi in chestiunea asezàrii dàrilor, aràtlndu-i cà dupà pàrerea sa, nici boierii si nici caimacamiii „n-au inteles nici sensul, chiar literal, al ulti-melor stipulaci asupra acestui obiect cuprinse in articolele adiciónale ale hattiserifului".
      *. A. A. Gervais — A. P. Vorontov, 7/20. XI. 1802 Moscova-Ministeru! Afacerilor Externe — Arhiva Vnesnaia Politika Rosii (in continuare A.V.P.R), Fond Consulatul general din Ia§i dos. 27/1802 f. 24. Vezi §i A. Gervais cätre V. S. Tamara, Fondul Cancelaria, dos. 2223/1802 f. 373.
     2	P. Vorontov — A. I. Italinski, 2/I4/XI/I8O2 in: Vnesnaia Politika Rosii XIX i naciala XX veka Seria I, vol. I, Moscova 1960, p. 323. Vezi §i A. P. Vorontov — A. A. Gervais, 17/30 decembrie 1802. A.V.P.R. Fond Consulatul General al Rusiei din Iasi, dos. 27/1802, f. 6 — 7.