O TEMA ESENINIANÀ : POETUL $1 REVOLUTA
47
din operele scriitorilor rusi1 si, in generai, despre contactul lui cu literatura rusà, deoarece referirile sale directe in aceastà privintà, desi interesante, sint, totodatà, minime. Faptul este explicabil dacà avem in vedere formala sa, pregàtirea, preocupàrile fi posibilitadle de informare de care dispunea, evident reduse. La toate acestea trebuie sà adàugàm, de asemenea, atmosfera politicà si culturali nu ìntotdeauna favorabilà unui larg schimb de valori intre cele douà culturi.
     Cunostintele sale, desi destul de reduse, despre literatura rusà, au avut totusi un ecou in publicistica fi creatia sa literarà. Cele mai multe referiri ale lui Eminescu la cultura rusà fi in genere la realitàtile rusesti le intilnim in articolele politice2 si literare din perioada actività^ii de ziarist. De altfel, principala sursà de informare care i-a furnizat poetului date despre Rusia a fost presa si agentiile telegrafice de presà. La nevoie mai apela fi la càrti de istorie, literatura si sociologie, scrise de autori rusi si stràini. Printre acestea gàsim citatà fi comentatà intr-un artieoi politic cartea istoricului fi ideologului panslavismului si slavofilismului rus, N. I. Danilevski, Rusia $i Europa, apàrutà in 1870 si consultata de poet ìntr-o versiune germanà3. Piesa lui Gogol Revizorul a cunoscut-o sigur in textul tàlmàcit fi reprezentat la Teatrul National iefean in 1876.
     Luind in considerale posibilitàtile de informare ale poetului, referirile sale cu privire la Rusia trebuie deci aprecíate fi in functie de natura surselor, care puteau oferi date obiective, dar fi eronate asupra evenimentelor politice din imperiul vecin, lucru adesea neglijat de cercetàtori. Unele erori fi confuzii din articolele sale ìsi au explicatia toemai in aceste surse.
     Incercìnd sà descifràm reflectiile personale ale poetului, in generai realiste, nu putem trece cu vederea faptul cà, pinà si in anii de mare tensiune politicà intretinutà de cercurile oficíale din ambele tàri si reflectatà de presa vremii, gazetarul Eminescu recomanda ca „atitudinea statului romàn fatà de Rusia trebuie sà fie rezervatà, plinà de respect, dar demnà fi hotàrità... voim sà intretinem relatii de bunà vecinàtate cu rufii“ (Timpul, 30.IV.1878)4.
     1	Despre Gogol serie un artieoi, dovedind cunoa§terea operei acestuia. Problema lecturilor din opera lui Puskin, Lermontov, Antioh Cantemir, Turgheniev, Dostoievski etc.-la care se refera adesea critica - din lipsà de date doveditoare e controversatà $i de aceea ràmine numai posibilà, si nu certà. Se pare cà lecturile din Puskin $i Lermontov sint cele mai plauzibile : poemul Tiganii, tradus de Donici §i Negruzzi se afla !n biblioteca lui Aron Pumnul ; in acclami numàr in care debuteazà poetul in 1886, revista „Familia" de la Oradea publica traducerea romanului Fata càpìtanului ; putea cunoa^te opera poetului rus HI indirect, prin scrierile unor autori influenzati de Puskin: C. Starnati, Al. Donici, C. Negruzzi, B. P. Hasdeu. Eminescu putea citi Bela. Istoria circasiand din Lermontov, apàrutà In „Timpul", nr. 1—19 din 1—25 ianuarie 1877.
     In perioada in care Eminescu a admis conducerea ziarului „Fàntàna Blanduziei" «cu condita sà „revizuiascà manuscrisele", „sà le aprobe", „indrepte", „respingà" » (cf. L. Gh. Nicoleanu, Eminescu fi „Fintina Blanduziei", In FB., seria Il-a, 1 oct. 1889) apare aici — deci fusese citità de el — Krotkaia de F. Dostoievski (F. B. nr. 1—3, 7-—9, 13—19, din
3	decembrie 1888 $i pinà la 27 ianuarie 1889) ?i o notà biograficà despre autorul rus, ambele publícate fàrà semnàturà. Autorul traducerii e posibil sà fie tot Dionisio Mirón.
     2	Articolele de politicà externà ale lui Eminescu, in care se fac referiri la Rusia nu intra Sn preocupàrile lucràrii de fatà, limitatà la domeniul literar.
     3	Probabil tot in versiunea germanà !1 consultase $i pe Bakunin.
     4	M. Eminescu, Opera politicà, voi. I, ed. I. Cre^u, Bue., 1941, p. 308.