190
G. MIHÀILÀ
in timpul celor trei luni cìt a stat la Iasi, cind le-a obtinut pe amìndouà1. Cu toate acestea, numele lui Brzeski nu poate fi inlàturat cu totul, càci el a inclus in manuscrisul protograf cronica „moldo-polonà", desfàcind chiar un capitol (al XXXIII-lea) din cronica ienicerului sìrb (care are 48 de capitole), ìntrucìt se lega de istoria romànilor.
    in ceea ce privefte data compilàrii de càtre Brzeski a Cronicii moldo-polone fi a Cronicii turce$ti, toate cele trei manuscrise poartà la inceput, dupà titlu, mentiunea ,,W roku 1566, 28 mensis Octobris w Jassiech", dar textul primei merge numai pìnà la 1564, fiind scrisà (in originai) in acest an sau cel mult in anul urmàtor.
    Analiza textului a dus pe Ioan Bogdan, dupà Hasdeu, la concluzia cà, cel putin pìnà la 1552, Cronica moldo-polonà nu este decit o traducere (in parte, prelucrare) a Letopisetului de la Putna (ce merge pinà la 1518, respectiv 1526) fi a continuàrii acestuia, care trebuie sà fi inceput cu urcarea pe tron a lui Petru Raref (1527), continuare care nu s-a mai pàstrat in originai, ci numai in prelucràrile literare ale lui Macarie, Eftimie fi Azarie.
     Afadar, diversele variante interne (Lei. anonim, Let. Putna I, II fi tra-ducerea romàneascà a acestuia, din sec. al XVIII-lea) fi externe (cronicile moldo-germanà, moldo-rusà fi moldo-polonà), dovedind continuitatea ana-listicii de curte, inceputà inainte de Stefan cel Mare, dezvoltatà la maximum in timpul glorioasei lui domnii fi continuatà sub urmafii sài, ilustreazà o intensa activitate care a atras atentia càrturarilor din Ràsàritul fi din Apusul Europei. Dacà autorii acestor anale au ràmas anonimi — desi ii putem bànui sub numele logofetilor fi diecilor lui Stefan cel Mare fi ai urma-filor sài sau al unor càrturari bisericefti, apropiati domnului2 — in schimb, cronicile domnefti, compuse incepind cu deceniul al treilea al sec. al XVI-lea, se datoresc unor autori ce fi-au dezvàluit identitatea, ìntrucìt au vrut sà facà opera literarà, care sà poarte pecetea personalitàtii lor.
    Pentru acefti cronicari domnefti — Macarie, egumen al mànàstirii Neamtu, unul din cele mai puternice focare de culturà ale timpului, si apoi episcop de Roman (care descrie perioada 1504—1551), Eftimie, ucenicul sàu, egumen al mànàstirii Càpriana (perioada 1541—1554), fi càlugàrul Azarie, al doilea ucenic (perioada 1551—1574) — modelul literar nu mai este Povestirea pe scurt, ci Cronica infiorata poetic a lui Constantin Manasses. De fapt, prin spiritul lor de panegiric domnesc, cele trei cronici nu sìnt stràine nici de Vietile regilor sirbi fi de panegiricele bizantine, care au fost copiate in Moldova.
    Ioan Bogdan a aràtat, cu o mare bogàtie de date, influenza stilisticà fi lexicalà a lui Manasses in traducerea mediobulgarà asupra lui Macarie3,
      1	Nota de la f. 54b a manuscrisului Zaluski precizeazà dar acest lucru despre Cronica tur-ceascà ; aceea^i nota apare augmentatà in mss. Rusiecki : „Kronika turecka napisana przez Mi-chala Constantinowicza z Ostrowice raca iednego, ktory byi wzi^t do Turek mi^dzy Ianczary, ktorey dostal urodzony Mikolay Brzeski, I.K.M. sekretarz y dworzanin, gdy poslem byl anno 1566. Takze y Woloskiey fragmentum" (Cronica turceascà scrisà de Mihail Constantinovici din Os-tovifa, sirb care a fost luat de turci Sntre ieniceri, pe care a càpàtat-o nobilul Nicolae Brzeski, secretar §i curtean al Majestàfii sale Regelui. De aseraenea $i un fragment al cronicii moldovenesti).
     2	Ci. $. Cioculesco, op. cit., p. 172.
      3	Vechile cronice..., p. 69—89 ; Letopiseful lui Azarie, p. 20—-28.