ISTORIOGRAFIA ROMANA VECHE
163
CuMeona Memaçfipacma u JJozo fiema Cnucame Mupa om ôbimun u AemoemK (XVI -f- 239 p.), iiind pregâtit pentru tipar în ultimul deceniu al secolului trecut de A. A. Kunik si V. G. Vasil’evskij si terminât de V. I. Sreznevskij, care a scris si prefata. Crónica ocupa primele 254 f. aie manuscrisului çi are titlul : Ci-Miwna rttrra^pacTa h rtoro^er-k rnnHcatiii A\Hpa w(t) kkit'm h rttTOKHHK'K CTvKpaiiK iv(t) pa3rthMnwX-K A'fcTonHctH'k. Textul se încheie eu moartea lui Roman I Lecapenul în anul 948, adicà exact acolo unde se opreste si partea extrasà çi adâugatà drept completare la Crónica lui Gheorghe Amar tolos.
     4.	Crónica lui loan Zonaras (sec. al XII-lea). în manuscrisul citât mai sus, la f. 254 apare însemnarea : 3Aé Ch au sua	*(c) tkopékk : a iv(t) 3aé APV'raf,° (Pînâ. aici este aleâtuit de Simeon Logofàtul, iar de aici al al-tuia). Acest al doilea fragment (ff. 254—325) cuprinde, de fapt, varianta prescurtatâ a Cronicii lui loan Zonaras 1, care merge pînâ la urcarea pe tron a lui Reman IV Diogen (1067).
    în afarâ de acest manuscris, un fragment din Zonaras fusese inclus în manuscrisul ce se afla în biblioteca Mànâstirii Neamtului sub nr. 10, descris pe scurt la 1883 de episcopul Melchisedec : ,,e) Despre robia Ierusalimului de asirieni. Din letopisetul lui Zonara“ 2.
    5.	Crónica universalâ (Xùvo\j/iç îoTOpiKii) a lui Constantin Manasses (prima jumâtate a sec. al XII-lea), care, pornind tôt de la „facerea lumii“, ajungea pînà la împâratul Nichifor Botaniatul (1081), fiind scrisà în 6733 versuri „politice" 3, a fost tradusà în prozâ în limba mediobulgarâ pe la 1340. Alâturi de manuscrisul copiât de preotul Filip în 1345 la Tîrnova (pâstrat azi la Muzeul istoric din Moscova, provenit de la Biblioteca sinodalâ) si de cel copiât cam în acelasi timp, eu 69 de miniaturi extrem de valoroase, pâstrat la Vatican, o a treia copie, datînd din sec. al XVI-lea, se datoreste unui cârturar moldovean, care a inclus-o într-un manuscris, înaintea Letopisetului anonim al Moldovei (mss. slav descoperit la Tulcea, azi nr. 649 al B.A.R., f. 103a— 235b). Semnalatâ pentru prima data în 1895 de I. Bogdan4, aceastà copie a fost folositâ de marele slavist român pentru indicarea variantelor în fundaméntala sa editie realizatâ dupa manuscrisul de la Moscova (si eu variantele
     1	Weingart, loc. cit., p. 75—76.
      2	Caíalog de cärfile sirbesti pi rusesti manuscrise vechi ce se aflà in Biblioteca sintei Mànàstiri Neamfului..., «Revista pentru istorie, arheologie si filologie», an. Ili, vol. Ili, p. 130; vezi fi J acimirskij, op. cit., p. 794 ; Weingart, op. cit., I, p. 240. Cuprinzind fi corespon-den£a patriarhului Eftimie al Txrnovei cu Nicodim de la Tismana fi cu Antim, mitropolitul jarìi' Romànefti, acest manuscris a fost folosit de E. Kaluzniacki in cunoscuta sa editie a operelor acestui scriitor prelat (Vezi Werke des Patriarchen von Bulgarien Euthimius (1375—1393), Wien, 1901, p. 10). El 51 imprumutase in 1894, pe baza aprobärii Ministerului Instruc^iunii (vezi I. Bogdan, in A.A.R. Seria II, t. XXVI, 1903—1904, Partea adm. fi dezb., p. 32) impreunä cu alte douä (nr. 20 fi 106) , pe care le-a inapoiat Bibliotecii Academiei Romàne (azi nr. 165 fi 164).
     3	ín iamb de 15 silabe, cu cezurä dupä silaba a 8-a. Vezi Krumbache r, op. cit., p. 376—380; Weingart, op. cit., I, p. 160—236; M a c ü r e k, op. cit., p. 150—151.
     4	Cronice inedite..., p. 11—12. Vezi acum Panaitescu, Manuscrisele slave... (text dactilogr., nr. 649).