52
DUMITRU COPILU
revolutionär eminescian Toma Nour, oferä cercetätorilor un material bogat in semnificatii. Fragment destinât probabil formei definitive a vastei compo-zitii epice a romanului Geniu pustiu, el este semnificativ nu numai pentru izvoarele culturii si pentru evolutia gindirii poetului, dar si pentru conceptiile lui artistice. Toma Nour, eroul eminescian — prin destinul säu — se situ-eazä printre eroii cei mai inaintati ai epocii, aläturi de cei ai lui Shelley, Byron, Puçkin, Petôfi, Nekrasov, Mickiewicz, etc.1.
    Acest fragment de roman constituie, totodatä, o primä incercare — in prozä, aläturi de cea a lui Alecsandri,[in poezie — de a trata in literatura romänä tema vietii revolutionäre din Rusia. Alte bucäti din proza pos-tumä, in care gäsim çi alte aspecte aie vietii rusesti, dovedesc si eie preocupäri aie poetului nu lipsite de o anumitä semnificatie social-artisticä. îndeosebi
      1	Aceastà lucrare nu s-a bucurat decit recent din partea criticii de atendía pe care o merita, inainte fiind doar menzionata In clteva rinduri, In contexte diferite, dintre care unele nu i-au sesizat confinutul reai. Astfel, cu prilejul primei editàri a textului, la peste fase decenii dupà scrierea lui, comentatorul edipei In care fusese inclus, D. Muràrasu, li gaseóte „calitàti literare", dar mai afirmà cà fi „via^a de mizerie fizicà fi morali (a lui Toma Nour) intr-o temni^à, de unde e scos Intr-o noapte pentru a fi trimis In ghe^urile siberiene", „provine din fantezia lui Emi-nescu“ (M. E m i n e s c u, Seriori literare, comentate de D. Muràrafu, Craiova, 1935, ed. II, p. XLI). D. Muràrafu reduce con^inutul acestui „fragment de roman" la culorile unui peisaj romantic, la un „amestec de culori", la „viziunea ghefurilor eterne" fi nu-i releva semnifica^ia socialà pe motiv cà, probabil, nu avea de unde sà cunoascà geneza elementelor de descrip^ie din acest fragment de roman, in special in descrierea unor fortàrefe asemànàtoare cu cele de pe maturile Nevei, transformate In ínchisori politice, ca de pildà cetatea Petropavlovsk din Peters-burg, cu a càrei imagine realà nara^iunea eminescianà are atìtea elemente identice. Alt editor, Alexandru Colorían intr-o notà la editia sa de Proza literarà din 1943, reproducind textul dupà edi^ia Muràrafu, Impreunà cu aprecierile acestuia, face o singurà precizare, dar tot in spiritul celui dintli : Toma Nour in Siberia (acesta este titlul pe care i 1-a atribuit Al. Colorían textului eminescian) este un „fragment din Geniu pustiu In decorul fi culorile de epopee fi mister al scal-zilor nordici" (M. E m i n e s c u, Proza literarà, ed. Alexandru Colorían, p. 95). Poetul insà preciza singur acest lucru : „Adlnc sub ziduri curg verzile unde ale Nevei, amestecate cu mari bolovani de ghiaia... Istoria cea mai crudà n-a putut sà-fi imagineze vreodatà ràceala cea putredà a acestor muri inalai... a acestor zàbrele groase ca bratul de bàrbat fi incolàcite ca ferpii... Lànfuit in lan^uri grele, cu ochii infundafi fi ràtàcifi, tirindu-mi in brate mormanul de paie mucede pe care dorm... M-a dus in sala dreptà^ii celei nedrepte... Masa era neagrà, pe ea crucea de pe evanghelie. Fedele judecàtorilor cu constiin^a sclavà fi cu fa^a rece fi nepàsàtoare ca arama, cu fruntea micà fi stupidà mà-nfioarà. Si cu toate acestea ftreangul ar fi fost o binefa-cere pentru mine" (M. E m i n e s c u, Proza literarà, Edi^ia ìngrijità de Eugen Simion fi Flora $uteu, E.P.L., 1964: Toma Nour in ghe(urile siberiene, p. 194—195). Sau —In continuare—■ pàràsirea inchisorii fi drumul spre locul deportàrii siberiene : „Iefiràm din ìnchisoare, in curtea ei ìnconjuratà cu multe ostrefe de fier pinà la gigantica poartà de piatrà". Un „temnicer bàtrin cu barba rofcatà fi lunga... urmat de soldati cu sabiile scoase... deschise poarta. Afarà astepta
o	tràsurà neagrà asemenea carelor mortuare. Credeam cà mà duce la supliciu. Mà sui. In fundul tràsurii fedea un bàtrìn galben ca moartea, cu capul plefuv fi-ncoronat de vo clteva fire de argint, cu lanfuri grele de miini fi de picioare. Era companionul durerilor mele... Dinaintea noastrà fedeau soldati, dinapoia tràsurii —- cazaci càlàri... Mà bucuram c-o sà mor in curind, dar, vai, deceptiune ! Iefiràm afarà de barierà la o càsufà micà. Acolo ne coboriràm din carura ca sà ne punem intr-o sanie c-un cal numai, c-un soldat cu pufeà fi c-un cocif inarmat fi el". Drumul trecea „prin cimpii numai de neauà, in urletul cei depàrtat fi flàmind al lupilor, in vìjiitul geros al vintului, zburam la Sibir". Partea despre locul deportàrii siberiene, descrisà de poet cu elemente realiste fi mai