¡STORIOGRAFIA ROMANA VECHE
189
dezaprobarea ferma a lui Miron Costin, a fiului sàu Nicolae Costin fi a lui Dimitrie Cantemir1.
    Cronica moldo-polonà cuprinde istoria Moldovei ìntre 1352 (data la care autorul fixeazà venirea lui Dragos si care este foarte aproape de adevàr) si 1564 (ìnceputul celei de a doua domnii a lui Alexandru Làpusneanu), precum si douà anexe : 1) Tinuturile Moldovei si 2) Dregàtorii voievodului Moldovei. Cunoscutà, dupà cum am vàzut, din irei manuscrise (sec. XVI, XVII si XVIII), aceastà cronica pune o serie de probleme in ceea ce privefte autorul (traducàtorul), locul si data scrierii.
    B. P. Hasdeu a emis ipoteza cà autorul (mai precis, traducàtorul pentru prima parte fi autorul pentru ultima) este un german polonizat, Augustin Aichinger, care se afla ìmpreunà cu alti poloni la curtea lui Alexandru Làpuf-neanu pe la 1566 fi ftia limba romànà2.
    I. Bogdan3, pe baza manuscrisului Zaluski, cel mai vechi (57 file), copiat de aceeasi mìnà si avìnd trei pàrti (Kronika tureczka a ienicerului sìrb Mihail Constantinovici din Ostrovita, f. 1—47 ; Cronica moldo-polonà, f. 48—54a, fi un fragment despre Vlad Tepes, f. 54b—57, reprezentìnd capitolul XXXIII din aceeafi cronicà a lui Mihail Constantinovici), a emis teza cà autorul acestui manuscris (autograf, dupà pàrerea lui, dar dovedit apoi de càtre P. P. Panaitescu a fi o copie) este Nicolae Brzeski, secretar al regelui polon Sigismund August, trimis ca sol la turci, dar retinut in Iafi (1566) de Alexandru Làpufneanu, care se temea sà nu afle turcii despre faptele lui. Aici in Iafi, spune Bogdan4, Brzeski a copiat Cronica turceascà a lui Mihail Constantinovici fi a tradus cronica Moldovei din slavonà in limba polonà, adàugìnd cìteva lucruri din cunoftintele sale directe. Defi remarcà unele grefeli comune copiei Naruszewicz fi presupusului autograf al lui Brzeski, Bogdan insista mai mult asupra particularitàtilor grafiei acestui manuscris, care a putut genera unele grefeli de copiere, nedezlegìnd totufi „enigma“ celorlalte grefeli (de ex., Omaramurasza pentru Maramurasza, data 60.907 in loc de 6907, respectiv 13995).
    In articolul Cronica moldo-polonà (RIR, I, fase. II, 1931, p. 113—123) fi apoi in Cronicile slavo-romàne... (p. 165—166), P.P. Panaitescu a aràtat cà manuscrisul Zaluski nu e autograful lui Brzeski fi cà acesta nu e autor al versiunii polone a cronicii moldovenesti, ci numai a alcàtuit aceastà compilale de douà cronici (manuscrisul Zaluski este o copie aproape contemporanà),
     1	lata, de pildà, ce scria Miron Costin : „De aceste basne sà dea seama ei çi de aceastà ocara. Nici ieste saga a serie ocarà vecinicà unui neam, cà scrisoarea ieste un lucru vecinicu. Cindu ocàràsc intr-o zi pre cineva, ieste greu a rabda ; darà in veci ? Eu voi da seama de ale mele, cìte scriu" (De neamul moldoventìor, in Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 243).
      2	«Arhiva istoricà a României*, t. Ili, p. 29.
      3	Cronice inedite..., p. 105—118.
     4	ìbidem, p. 114—115.
5	Cf. Panaitescu, in Cronicile..., p. 167. Evident, Omaramurasza se datoreçte neinfelegerii
                          T
fonstructiei slavone in grafia w AAdpj.wSpuuu (cf. Let. anonim, pl. I), unde t a putut sà nu fie observât de traducàtorul polon.