NICOLAE IORGA $1 ATACAREA SERBIEI
153
    Referindu-se in 1915 la situatia concreta a Serbiei, N. Iorga scria : „Ce vedem noi azi sint incidente ; lucra de temei este insà acea viatà sànàtoasà fi constienta a sìrbilor, care, aceia, nici sufleteste nu vor pieri, fi nu vor làsa nici moralicefte sa disparà statuì intemeiat cu atitea jertfe“ x. Aducind exemple din istorie, N. Iorga aràta cà nici chiar seculara dominatie otomana, cu tot calvarul sàu de suferinti fi ìmpilàri, n-a reufit sa lichideze nàzuinta sìrbilor spre liberiate, lupta lor pentru existentà ca popor. Explicatia este, dupa N. Iorga, tot de natura spiritualà : „Poporul invins care crede cà a fost ìnvins pe nedrept, poporul invins care crede cà a càzut momentan pentru o cauzà dreaptà, poporul invins care vede totdeauna o zi ràzbunàtoare dupà ziua sìngeroasà a zdrobirii sale, poporul acela trage, din ìnsàfi loviturile care i s-au dat, forte capabile de a inapoia aceste lovituri fi de a smulge, aceluia care a dat loviturile, ciftigul càpàtat farà dreptate" 2. Si, revenind la situatia Serbiei, N. Iorga conchidea : „Mari sint tunurile de la Belgrad ale càlàilor de popoare, dar este totufi ceva mai mare decit dìnsele, fiindcà nimic nu-1 poate atinge : sufletul nebiruit al unui popor“ 3.
    Dacà pentru Serbia cotropità fi ìnfrintà N. Iorga prevedea — peste toate vicisitudinile momentului — un viitor optimist, el considera cà Austro-Ungaria nu va reufi sà-fi salveze existentà in urma ràzboiului, cà victoriile sale militare sint efemere, incapabile sà evite pràbufirea inevitabilà.
    Originea destràmàrii imperiului habsburgic se gàsea, aratà N. Iorga, in insufi modul de alcàtuire al monarhiei. El considera cà Austro-Ungaria constituia un „conglomerai grosolan“ 4, „un amestec de popoare, cumpàrate, luate in schimb, dàraite, scrise in foi de zestre, cucerite fàrà luptà“ 5. §i, obiec-tiv, aceastà eterogenitate nu mai putea dura. Lipsa de viabilitate a imperiului habsburgic consta, ìnainte de toate, continuà N. Iorga, in lipsa fortei morale care sà-1 sustinà. ín acest sens N. Iorga scria, incà in 1913 : „oricità glorie ar fi in traditia unui stat,... oricit de intinse teritoriile pe care le-ar cuprinde, oricit de mare ar fi numàrul locuitorilor dintr-ìnsul, fi, nu numai atit, oricit de perfectionat ar fi armamentul, oricit de desàvirfite ar fi planurile, pe care le poti cumpàra, — biruinta o vei ciftiga numai prin tine insufi, cu fortele tale proprii morale“ 6.
    Incà din iunie 1914, consemnind ftirea mortii lui Francisc Ferdinand, N. Iorga aràta cà printul moftenitor fusese simbolul unei actiuni de regenerare a bàtrinului fi fubredului imperiu habsburgic. Prin mortea lui, ideea federali-zàrii, a reanimàrii imperiului, a suferit o loviturà zdrobitoare. Cu forta de previziune care-1 caracteriza, N. Iorga nota : „Si se poate intimpla ca, fàrà ca prin actiunea sa sà-1 facà sà se sfaràme, el sà fie menit a se uita neputincios, cu moartea in suflet, la desfacerea unui organism istorie care fi-a ispràvit timpul“ 7.
      1	N. Iorga, Politica austriaca fafd de Serbia, p. 30.
     2	N. Iorga, Iluzii si dreturi nationale in Balcani, p. 7.
     3	«Neamul románese», nr. 37 din 13 septembrie 1915.
     4	N. Iorga, Oltenia si Serbia, p. 13.
     B «Neamul románese», nr. 34 din 31 august 1914.
     6	N. Iorga, Chestiunea Dunàrii, Vàlenii de Munte, 1913, p. 2.
      7	«Neamul románese», nr. 25 din 19 iunie 1914.