EMINESCU §1 CULTURA RUSA
59
Petersburg de Asociatia Brockhaus-Efron1. Prima data, ìn anul 1899,involu-mul 27, fascicola 53, in contextul unui amplu fi documentât capitol despre Romania (p. 259—285), scris aproape in intregime (capitúlele despre literatura, limbâ, geografie si populatie) de un rus care semneazá Ir. P. — (Irinarh Nikolae-vici Polovinkin, docent la universitatea din Petersburg).2 Defi ocupa zececo-loane, expunerea luil.N. Polovinkin despre „literatura romàna“ trece in revista doar in fuga contributia personalà a scriitorilor, punind accentui pe procesul formàrii si dezvoltarii limbii si literaturii romàne3. Enciclopedia rusa leagâ numele lui Eminescu de perioada afirmârii marilor clasici fi a liniei democratice si progresiste in limba fi literatura romàna. ,,în aceastà perioada — conchide Polovinkin — Eminescu este recunoscut unanim ca mare (velikii) poet" (p. 227, col. I).
    In volumul 80 «A», aparut in 1904, la litera 3 (p. 763, col. I), gàsim o pagina intreagà despre viata fi opera lui Eminescu, din cuprinsul càreia imaginea poetului fi contributia sa personalà la dezvoltarea literaturii romàne sint conturate précis4. Bine documentât, capitolul despre Eminescu se spri-jinà pe surse de prima mina 5 fi nu se limiteaza la datele fi aprecierile oferite de acestea. Ceea ce caracterizeaza in primul rind articolili lui Polovinkin sint aprecierile critice personale, care pun in adevàrata lumina viata fi opera poetului román, calitâtile prin care s-a inaltat in ochii contemporanilor sai ca mare om de culturà fi cunoscator al vietii poporului. Cu o intuitie ascutita, Polovinkin recunoafte in Eminescu «un mare patriot, liber de idei pesimiste». In felul acesta imaginea poetului este mult mai realista, mai ales daca o com-parâm cu aceea din alte enciclopedii ale epocii, care de altfel numai il mentio-
     1	SmiUKAoneduuecKuU c.toeapb, Petersburg 1890—1905 (B.A.R. II, 11850), enciclopedie apàrutà sub redacfia lui N. E. Andreevski fi editata de Brockhaus (Leipzig) fi I. N. Efron (Petersburg). Un descendent al lui I. N. Efron, A. E. Efron, publicà opt tàlmàciri pro-prii din Eminescu in edifia din 1958.
     Achizifionarea edipei ruse a acestei enciclopedii de càtre Academia Romàni, se datoreazà in parte lui loan Bogdan care propune prefedintelui acestui „inalt for de culturà" sà o cum-pere càci aceasta ,,e foarte utilà pentru tot ce privefte Rusia fi articolele ... sint scrise toate de cei mai competenti oameni : de membri ai Academiei, de profesori universitari, de publi-cifti distinsi". Vezi referiri la data achizitior.àrii in scrisoarea càtre I. Bianu din Moscova,
6	septembrie 1908, publicatà de Damian P. Bogdan, art. cit., p. 286.
     2	Celelalte capitole, despre istorie fi bisericà, sint semnate de V.P.M. fi Vl.V.
     3	Cauza este, dupà pàrerea noastrà, de natura metodologica (despre Eminescu urma sà se serie un capitol separat la litera „3“) fi nu tenden^ioasS, afa cum se credea (vezi lucràrile lui I. Jekin din 1939, K. Popovici din 1958, 1963 etc.), dovadà, sursele bibliografice comune ale celor douà capitole, scrise de acelafi autor.
4	O primà menfiune in tara noastrà despre acest artieoi gàsim in CL, 1939, nr. 6—9,
p. 1299 fi in Bui. M. Em. (B.A. P.I. 10 000), 1939, fascicola 17, p. 33—34 (acesta o publicà in traducere, care cuprinde inexactità^i de interpretare a originalului, preluate apoi inlucràri mai recente).
      6	Sint citate edibile eminesciene de poezii din 1884 fi 1892, de prozà ?i versuri din 1890, de publicisticà din 1891, de asemenea studii critice de T. Maiorescu, C. D. Gherea, N. Pàtra?cu ?i A. Densusianu. Dar Polovinkin conchide, intr-o viziune proprie : artist dezinteresat care a avut parte de o „viafà fràmintatà, plinà de neajunsuri si zguduiri morale", ce i-au „slàbit puterile intelectuale" fi i-au apropiat „sfirfitul tragic", Eminescu a dat totu?i „opere de o mare frumusete si (care) apar ca o confesiune de credint?i (ispoved') a autorului. Renumele sàu se datoreijte mai cu seamà poeziilor".