HENRYK SIENKIEWICZ IN ROMANIA
83
evenimentelor istorice. Se deosebesc insà fundamental prin interpretarea pe care o dau faptelor, prin atitudinea fata de ele. Nu existà intre cele douà opere o aliantà ideologica.
    Vorbind despre o influentà a creatiei lui Sienkiewicz asupra lui M. Sado-veanu, operele trebuiesc privite, considerate in ìntregimea lor, iar ac^iunea care porneste de la una càtre cealaltà, afa cum spune Tudor Vianu, trebuie vàzutà „ìntr-un mod mai general, ca o fortà fecunda, prezentá fi activa“1.
    Astfel, o legàturà de filiatie s-ar putea afla in orientarea càtre o anumità epocà sau tema din trecutul nostru istorie, apropiatà de aceea a scriitorului polonez. Ea s-ar mai putea urmàri in meftefugul folosirii cronicilor fi al selec-tionàrii materialului furnizat de acestea, de unde ar porni fi apropierea intre acele episoade din Hanul Ancutei in care se descriu, pe pagini intinse, semnele cerefti fi pàmintefti prevestitoare de intimplàri neobifnuite — fi cele ce se gàsesc, cu continui asemànàtor, in mai tóate románele lui H. Sienkiewicz.
    Credem ca nu se poate indica o anumità operà a unuia dintre cei doi scriitori, care sà fi influentat fi determinai o anumità operà a celuilalt, defi in ansamblul creatiei autentic sadoveniene s-ar putea intilni demente, motive, pe care le intìlnim la Sienkiewicz 2.
    Mai darà fi mai apropiatà ni se infàtifazà legàtura dintre nuvela lui Sienkiewicz fi cele douà nuvele amintite ale lui Bràtescu-Voinefti. Tema copiilor talentati, neìntelefi de càtre cei din jur din pricina ignorantei fi a conditiilor mizere de viatà, este o temà de circulatie mai largà in literatura realismului critic. Ea nu apare prima datà la Sienkiewicz. O intìlnim la scrii-torul ceh Jan Neruda, o intìlnim fi al alti scriitori polonezi, anteriori lui Sienkiewicz.
    Bràtescu-Voinefti traduce nuvela lui Sienkiewicz Ianko muzicantul in 1901, iar la zece ani dupà aceasta publicà Niculàità minciimà. Existà intre cei doi scriitori o apropiere de structurà sufleteascà, o viziune artisticà comunà (ne referim la Sienkiewicz, autorul nuvelelor) fi o aliantà de atitudine in recep-tarea fenomenelor vietii. Aceeafi inclinare càtre oameni neìntelefi, izolati, aceeafi càldurà umanà, duiofie, dragoste pentru tot ceea ce este inalt fi pur in om, fi la amindoi aceeafi incredere fermà in posibilitatea rezolvàrii fericite a conflictelor, dacá oamenii ar adopta fi ar pàzi o anumità moralà.
    Critica a identificat la Bràtescu-Voinefti episoade inspirate din opera lui Sienkiewicz. Fàrà indoialà, o influentà literarà nu este un fruct al intim-plàrii, spune T. Vianu, „al unei simple actiuni intelectuale, al unui model stràin, ci al imprejuràrilor concrete de viatà in care opera respectivà a apàrut : a imprejuràrilor sociale, a locului fi a timpului in care e scrisà"3. Astfel, opera scriitorului romàn crefte din elementele sufletefti proprii creatorului ei fi din puterea de sintezà cu care acesta e inzestrat. Sub semnul acestei apropieri
     1	Tudor Vianu, Studii de literatura universalà fi comparati, ed. II-a, Bucurejti, Editura Academiei, 1963, p. 9.
     2	Un exemplu ar putea fi peregrinarea lui IonuJ in càutarea Nastei la turci (Fra(ii Jderi) episod care aminte^te de Zbyszko (Cavalerii teutoni). Tema este insà ?i un loe comun al litera-turii de acest gen.
     8	T. Vianu, op. cit., p. 9.