154
I. SCURTU
    Doi ani mai tîrziu, cu prilejul mortii ìmpàratului Francisc Iosif, ideia inevitabilitatii pieirii imperiului habsburgic era exprimatâ de N. Iorga in contururi si mai dare : „Triste raze de soare rasfrìnte in baltile de sìnge ale milioanelor de jertfe se joacâ pe fruntea lui despoiatâ çi ìn locul plìnsului duios pentru cei morti se ridica din patru colturi ale pàmìntului bocetul multimilor nesfìrsite de vàduve si orfani, doar pentru a-1 blestema (...) Î1 va ìngropa Wilhelm, impàratul german, çi cu dinsul va ìngropa însuçi viitorul Austriei (al monarhiei habsburgice — n.n.) »3.
     Ìn cadrul celor zece lectii, tinute in 1917 la Iasi, privind originea si dezvol-tarea statului austriac, N. Iorga a spulberat teoriile „vitalitatii“ imperiului austro-ungar, zdrobind „argumentàrile mestesugite“ care nu tin seama de realitate 8.
    N. Iorga are meritul de a fi ìnteles, chiar ìntr-un moment de succese militare ale Austro-Ungariei, ca disparitia monarhiei habsburgice va fi, ìnainte de toate, rezultatul firesc al unui procès necesar, legic. Factorul hotàrìtor, precizeazâ N. Iorga, il vor constitui insedi popoarele asuprite, care ,,vor iesi din inertia lor“ 3, pornind cu un avìnt sporit lupta de ehberare spre a da putre-dului imperiu habsburgic ultima lovitura. Pentru câ, subliniazâ N. Iorga, „in marile cutremure ale lumii nu echilibristica politica meschina poate orìn-dui dupa norme stràine paturile care, miscìndu-se si leganìndu-se din nou, asculta de legi superioare, care sìnt eterne“ 4.
    Previziunea istoricâ a lui N. Iorga, bazata pe documentata cunoastere a realitatilor s-a ìndeplinit in cursul anului 1918, cìnd, pe ruinele monarhiei habsburgice, au luat fiinta noi state nationale, sau s-a desavìrsit unitatea altora, cum a fost cazul Romàniei si Iugoslaviei.
    Pràbusirea imperiului habsburgic, sub loviturile luptei de eliberare natio-nalà a popoarelor asuprite, a constituit prilejul ìncununarii luptei seculare a populatiei romàne din Transilvania de eliberare nationala si de unire cu vechea Românie. Exprimînd plastic acest procès, N. Iorga scria : „Nu putem ramine nesimtitori la prâbuçirea monarhiei“ (habsburgice — n.n.) 5. Disparitia monarhiei habsburgice, prevâzutâ de N. Iorga, a ìnsemnat lichidarea unui stat retrograd, ìnvechit, asezat de-a-curmezisul dezvoltarii mai multor popoare.
    Ocupìndu-se de perspectivele Austriei dupa râzboi, N. Iorga scria, ìn vara anului 1917 : „Monarhia habsburgilor e in spasmele mortii, si, chiar de s-ar zice „Austrie“ la ce va ieçi din frâmîntârile ce nu se mai pot ascunde, e sigur cà aceasta forma nu va mai fi cuceritoare si nu va mai consimti sa urmâreascâ nici scopurile agresive ale germanismului in orient“ 8. Istoria a confirmât pe deplin aceasta afirmatie a marelui istorie.
    Atitudinea ferma, curajoasâ a lui N. Iorga in favoarea Serbiei vecine, convingerea sa adìnca in victoria dreptàtii si in ìnfrìngerea — pina la urma,
     1	N. Iorga, Oameni care au fost, vol. 2, Bucure^ti, 1935, p. 249.
 2	N. Iorga, Originea si dezvoltarea statului austriac, ed. Il-a, Bucure?ti, 1938, p.6.
     3	«Universul*, nr. 869 din 20 septembrie 1914.
     4	N. Iorga, Originea si dezvoltarea statului austriac, p. 134.
     6	N. Iorga, Doua raspunsuri ale unui istoric, Ia$i, 1917, p. 6.
     *	«Neamul romanesc», nr. 236 din 29 august 1917.