EMINESCU 51 CULTURA RUSA
51
Mai ales cà aceste lucràri s-au bucurat in epoca de o popularitate foarte mare1, fixind in literaturà moda unor motive si subiecte care pàtrund fi in literatura noastrà2.
    Citeva elemente comune din acest fragment de roman fi articolele citate mai sus, in special cu citatul ,,De-af trai in Rusia... m-af face eu càlàul tiranilor...“, scrise in aceeafi perioadà, ne face sa bànuim cà valorificà surse comune. De altfel, din aceeafi perioadà ne-au mai ràmas de la poet fi alte lucràri literare inrudite printr-o tematicà protestatarà, de pildà Junii compii (1869), Proletarul (1870), prima variantà de la Imparai fi proletar, (1874), tabloul dramatic intr-un act despre poetul pafoptist Andrei Aiure§anu (1871) fi, se intelege, romanul postum Geniu pustiu.
    Oricare i-ar fi fost geneza, Toma Nour in gheturile siberiene dovedefte o cunoaftere din partea poetului a destinului revolutionarilor rufi, evident prin filierà livrescà. Sint surprinzàtoare unele detalii prin veridicitatea lor in ceea ce privefte conditiile in care aceftia tràiau fi se càleau in inchisorile tariste fi in deportàrile din Siberia. Din acest punct de vedere textul despre apogeul — tragic fi totodatà romantic — cu care se sfirfefte destinul eroului
     1 La B.A.R. se pàstrcazà in manuscrise autografe douà copii ale dramatizàrii romanului Elisaveta sau cei surghiunifi in Siberia (urul dSruit Academiei de D.A. Sturdza In 1885, iarcelàlalt ctimpàrat de la A. Zwibel in 1894). Draniatizarea (are acclami titlu cu romanul, dar nu se specifica nici autorul romanului, nici autorul dramatizàrii) a fost tàlmàcità in „limba patriei noastre" (probabil din francezà) de Alexandru Beldiman Agà. Al. Piiu atribuie lui Guilbert de Pixérécourt versiunea dramatizatà a rcmanului d-nei Cottili (v. Literatura romàna premodernà, p. 220). Din prefa^a semnatà de Al. Beldirran — scriere chirilicà de aceeafi minà — reiese cà „tàlmàcirea operii", „vrednicà de cetire", se „hàràgue^te" (inchinà) ?i „afieiosàsc" (ofer) lui Costache Sturza, prietenului „ipochimen“. Ura din copii (ms. 538, 66 foi) ,,s-au prescris prin osàrdie dreptii mele In Ia$i, iunie 21", 1815. Cealaltà copie (ms. 437, 48 foi) ,,s-au scris prin osàrdie dreptii mele in Ia$i, 1815, iulie 8". I. Bianu §i K. C'araca? le semnaleazà in Catalogni manuscriptelor romàne sii, Bucurejti, 1913, tom. II, p. 137—138 §i 282, dar nu le pure in legàturà cu textul iniziai al romanului, cu autorul acestuia sau cu ecoul lor in Romania. La B.A.R. se pàstreazà edibile stràine ale romanului, d-nei Cottin, tipàrite in 1820, 1825, 1836. Din prefa^à, aflàm cà „a obfinut cele mai mari succese in ^rile stràine". La Londra, de pildà, a apàrut in „mai multe traduceri §i mai multe editii, devenind clasic Intr-o }arà care a produs in ultimul timp un mare numàr de asemenea opere" (ed. 1820, p.7—8). Un succes asemànàtor cunoa^te $i In Romania : In 1844 §i 1866 apar la Bucure^ti douà traduceri diferite (B.A.R., I. 166309 ?i I. 166310), fàrà a se menziona numele autorului, iar in 1845 o a treia traducere la Bra§ov (B.A.R., I. 2837, „imprimat 27 aug. 1843"), cu indicarea numelui autoarei franceze. Anterior apàruse in versiune romàneascà anonimà, Vrednicà intimplare a patru ccrdbieri rusesti .. tipàrità, in cea mai veche editie cunoscutà, In 1824, ca anexà la Istoria lui Alexandru cel Mare sau la Istoria Genovevei de Brabant. Pentru majoritatea editiilor acestei scrieri vezi Càrfile populare... voi. II, p. 222). Acest un fel de Robinson Crusoe a plàcut foarte mult, deoarece a fost reprodus In mai toate editine Alexàndriei din a doua jumàtate a secolului trecut. Cf. N. C a r t o j a n, Alexandria in literatura romàneascà, Bucure^ti, 1910, p. 84). Mai degrabà prin intermediul acestor editii romànesti putea veni Eminescu in contact cu scrierea respectivà, dovadà asemànarea mai mare dintre texte, apoi u$urin|a de a le procura $i pasiunea lui pentru càrdie populare,dintre care Alexandria li era bine cunoscutà. Este fcarte posibil ca Eminescu sà fi posedat una dintre edibile Alexàndriei cu anexa amintità.
    1 Constan tin de Stamati-Ciurea, Insula Sagalin. Tara misterioarà a exila-lilor. Roman conte mporan, Ceiràuti, 18S4. Prefa^a autorului làmurejte In generai problema circuiate! motivului. Elemente gàsim ?i la Leon Negruzzi in nuvela Serghe Pavlovici, apàrutà in „Timpul" nr. 110—114 din 23 irai — 28 mai 1881, cind Eminescu ràspur.dea $i de partea lite-rarà a ziarului.