196
G. MIHAILÀ
11),,Deci se sculà Baiazit intàiu [urcase pe tron in 1481 la] Chiliia ?i la Cetatea Albà de le luo de la iytefan voievod“ (p. 197— 198).
 11) B-k A^TO .*Su5a.	MPk Ed«3HTk HA
 rp4A«RH Tuvalu RO£B»AU MOAAdRCKdr«, HA KìaIw h fiíArpAAk, h uplHMH «¡(k. (Ein Beitrag, 525 ; Stojanovic, 254).
    Aladar, cu citeva mici modificàri fi adaosuri, tóate aceste pasaje se dove-desc a fi luate din cronica bulgara fi letopisetele sìrbefti. Am vàzut cá unele dintre ele apar in fi Let. Cantacuzinesc, ceea ce confirma incà o data utilizarea mai larga in Jara Romàneascà a istoriografiei sud-slave.
    Dupà Moxa intràm intr-o nouà epoca a istoriografiei romànefti.
     Pe de o parte, se traduc in romànefte cronograf e direct din g r e a c à (cel al lui Dorothei al Monembaziei1 copiai in Moldova la 1588, tradus mai tìrziu in romàna ; cel al lui Cigala, apàrut in 1637, tradus pe la mijlocul sec. XVII de Pàtrafco Danovici2 fi a doua oarà de mitropolitul Dosoftei3, precum fi varianta combinatà din acestea douà) fi din r u s à 4, pentru a satisface ce-rintele de informare in domeniul istoriei universale, iar pe de altà parte, o data cu Ureche, ìncepe istoriografia romàneascà in limba nationalà, istorio-grafie de orientare umanistà incà de la primii cronicari.
    In sec. al XVII-lea dezvoltarea acestei istoriografii se face sub semnul unei ampie reinnoiri a orizonturilor fi a posibilitàtilor de informare : descope-rirea si larga utilizare a istoriografiei umaniste europene, in special polone, de càtre cronicarii moldo veni Grigore Ureche fi Miron Costin, a celei clasice— latine si grecefti — fi a celei vest-europene de càtre stolnicul Constantin Cantacuzino determinà un mare salt in acest domeniu atit de important al culturii noastre vechi. Temelia acestei istoriografii, izvoarele interne ràmin insà vechile cronici in limba slavonà, care constituie una din cele mai de seamà realizàri originale ale càrturarilor romàni din sec. al XV-lea fi al XVI-lea fi care prin ftirile oferite au intrat in tesàtura noilor scrieri istorice in limba romànà din sec. al XVII-lea si al XVIII-lea. Apàrute in cadrul ariei de cultura sud-est europeanà, vechile letopisete romànefti s-au dezvoltat, dupà cum am vàzut, ca lucràri originale, care nu sint mai prejos decit modelele lor bizantine fi slave.
^PEBHflfl PVMblHCKAH HCTOPHOrPAOMJI (XV—HAHAJIO XVII bb.)
H EE OTHOU1EHHE K BH3AHTHÜCKOH H CJIABHHCKOM HCTOPHOrPAOHH
(Pe3K>Me)
     B HacTOJimee BpeMs «B/iaeTcsi o6menpH3HaHHMM c[>aKT, "ìto pa3BHTHe zipcBneii pyMbiHCKoit KyjIbTypM B CBH3H C BH3aHTHÌÌCKOÌÌ H CJiaBÍIHCk'OH, B nepByiO OHepeflb K>5KHOCJiaBHHCKOH, a no3»ce — B0CTO4HOÜ h ceBepHOìl, cjiejiyex paccMaTpHBarb b nnaHe nonHTHnecKHX h KyjibTypubix cbsiícíí
    1Cf. Demostene Russo, Studii istorice greco-romàne, t. I, p. 51—100 ; N. C a r-tojan, Ist. lit. rom. vechi, II, p. 136—138 ; Ist. lit. rom., I, p. 503—511.
    2	Cf. Iulian Stefànescu, Cronograf eie romànestì: tipul Danovici, in volumul Opere istorice, Bucure^ti, 1942.
     3	Cf. Al. Elian, Dosoftei, poet laic, in «Contemporanul», 1967, nr. 21.
     4	Cf. acum in urmà, D. Strungaru, Cel mai vechi cronograf romdnesc de provenienti rusà, Rsl, X, 1964, p. 89—99 ; Idem, Cronografele romànefti de provenienti rusi, in Omagiu ui P. Constantinescu-Iasi, Bucuresti, 1965, p. 363—368.