170
G. MIHÀILA
    0	a doua varianti, mult mai amplà, a aceluiasi letopisef, si anume Cronica moldo-polonà, a fost data la ivealà pentru prima data la 1844, de càtre istoricul polon Wl. K. Wójcicki, in Biblioteca starorzytna pisarzy polskich, VI, Varsovia (ed. II, 1855), fiind reeditatà si studiata apoi, in 1867, de càtre marele istorie $i filolog, deschizàtor de drumuri, B. P. Hasdeu
    In 1859, filologul rus V. Grigorovic, care a adus o contributie insemnatà la descoperirea vechilor manuscrise slave 2, publicà o parte din primul cro-nograf in limba rominà, acela al lui Mihail Moxa (1620), $i anume partea fi-nalà, care reprezenta o traducere prescurtatà a unui letopiset sirbesc si a Cromen bulgare de la ìnceputul sec. al XV-lea3, descoperità mai tìrziu, in 1890, de loan Bogdan. Textul acestui cronograf, care reprezintà in cea mai mare parte o traducere prescurtatà a cronicii lui Manasses, completatà cu alte izvoare, a fost publicat mai tìrziu aproape integrai (cu douà lacune ìntìmplà-toare), de acelasi B. P. Hasdeu, in Cuvinte den bàtràni, t. I, Bucuresti, 1878, dupà o copie executatà de Gr. Tocilescu cu putin ìnainte, in timpul càlàtoriei sale la Moscova4.
    Constatàm, asadar, cà initiatorul filologici slavo-romàne, B. P. Ha s-d e u, este acela care a pus, de fapt, in valoare primele trei texte de cronici romànesti din sec. al XV-lea — ìnceputul sec. al XVII-lea, prima in slavona rusà, a doua in transpunere polonà si a treia in limba romàna, toate descoperite si publícate initial in Rusia si Polonia, dupà manuscrise aflate in aceste ^àri.
    Urmàtorul pas, hotàritor, in descoperirea si valorificarea vechii istorio-grafii romànesti 1-a fàcut loan Bogdan, continuatorul direct al lui Hasdeu in acest domeniu, fondatorul slavisticii romànesti ca disciplinà§tiintificà.
    E1 publicà pentru prima datà continutul istorie al sbornicului nr. 116 al bibliotecii fostei Academii Teologice din Kiev (provenit de la mànàstirea Poceaev)5, copiat ìntre 1554—1561, in Moldova, la Baia §i Slatina (partea istoricà de càtre Isaia de la Slatina, viitor episcop de Ràdàuti) : Povestirea pe scurt a celor intimplate de la Adam pìnà in vremea de astàzi, Letopisetul
     1	Op. cit., p. 5—34.
     2	Vezi V. J a g i é, Mcmopu.i c.iosjìhckoìì <fiu.io.ioeuu, St. Pb., 1910 OfmHKjionexiHH cjiaBHHCKOft (JìHJionorHH, Btin. l,p. 338—345 (Vezi insà observaría lui Jagic referitoare la modul de obli nere a manuscriselor).
     3	in O Cepfìuu e ee omHoiueHunx k coccòhum òepxcaeaM, Kazan, 1859. ITpH6aBjieHHe I, p. 1—45. «3Ta pyKormcb — spune Grigoroviè — npHoópeTeHa b BanaxHH, b MOiiacTbipe Ehc TpHUKOM» (p. 1). Impreunà cu colecta lui Grigoroviè, dupà moartea lui, in 1877, manuscrisul a intrat in Muzeul Rumjancev, azi Biblioteca „Lenin“ din Moscova, unde se pàstreazà in (!>ohu 87 (Co6paHHe B. H. VpnropoBnna, nr. 64).
     4	Mai tìrziu, in 1889, I. Bogdan a colafionat edi^ia lui Hasdeu cu manuscrisul, aducind numeroase corecturi ^i completind pasajele omise, a inceput un studiu asupra lui Manasse ca izvor al lui Moxa, dar n-a mai dus pinà ia capàt aceastà cercetare ?i eventuala reeditare a textu-lui, pe care 1-a comparai cu izvoarele sale (cf. studiul nostru loan Bogdan, pregàtit pentru tipar). ìn sfir^it, dupà edifia transcrisà cu litere latine a lui N. Simache §i T. Cristescu (Buzàu, 1942), C. Nicolaescu-Plopsor a publicat o copie-fragment a Hronografului lui Moxa, in „Oltenia", IV, 1943, p. 1—28.
      5	Astàzi manuscrisul se aflà, cu intreg fondul respectiv, la Biblioteca Academiei de Stiin^e a R.S.S. Ucrainene din Kiev. Inicial a fost semnalat de V. B e r e z i n, in Onucanue pyKonuceù rioHaeecKoü .laepbi, xpannufuxcR a 6u6.monieKe Myien npu Kueecxoü JJyxosHoii AxadeMuu, Kiev, 1881, nr. 47 (116), p. 69—75.