J38
NICOLAE CIACHIR
plinei, doritoare sa ia parte la luptà...“ 1. Demisia lui Kogàlniceanu din gu-vern a pus insà capàt acestei amenintàri adresate direct sau indirect Portii pentru recunoa^terea de fapt a independentei Romàniei.
    Evenimentele precipitìndu-se, Serbia si Muntenegru, in iulie 1876, declara ràzboi Turciei. De frica unei ofensive turcesti, mii de familii de refu-giati sirbi trec in Romania. Guvernul román dà dispozitii ca sà se acorde azil si hranà, pe socoteala statului, familiilor venite de peste Dunàre 2, iar autoritàrie sà meargà personal prin comune „unde se impart familiile refugiate si sà luati màsuri pentru hrana celor afiati in lipsà“ 3.
    In acest timp populatia fàcea manifestatii de prietenie voluntarilor care plecau sà lupte in Serbia. lata ce telegrafiazà prefectul de Bràila, ministrului de interne : „Cu trenul de azi au pornit 40 sìrbi si rasi. Au fost in garà pe peron peste 300 persoane care au fàcut manifestatie“ 4.
     Prin teritoriul Romàniei se scurg, din Rusia in Serbia, voluntari,armament, medicamente. Datorità conjuncturii europene, Románia de$i se declara neutra, permite ca ajutorul din Rusia sà treacà prin Romània, dar voia ca acest lucru sà se facà cit mai diserei. Serbia, la un moment dat, nu a fost multumità de aceastà atitudine a Romàniei si a fàcut aluzie la Tratatul din 1868, care obliga Romània la un sprijin mult mai larg. in acest sens ne vom referi la unele materiale gàsite la Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Iugoslaviei.
    Ìntr-o telegramà cifratà, din 1/13 august 1876, Ministerul Afacerilor Externe al Serbiei ii dà dispozitii agentului diplomatic al Serbiei acreditat la Bucuresti, ca sà-i comunice urmatoarele lui I. Bràtianu : „Referitor la rela-tiile noastre prietenesti cu Romània, sìntem nevoiti sà apelàm la Romània ca la aliata noastrà pe baza tratatului din 1868, care ne dà dreptul sà cerem de la ei toate serviciile ce derivà din acest tratat“ 5. ìn caz cà Romània va face greutàti ìn problema transportului de arme si de plumb, sà-i comunice lui Bràtianu cà vor fi nevoiti sà publice tratatul, pentru ca opinia publicà sà tragà concluzia din comportarea Romàniei 6.
    La 4/16 august agentul sìrb telegrafiazà din Bucuresti cà a vorbit cu Bràtianu, acesta a promis tot sprijinul, dar Ministrai de Externe al Romàniei n-a gàsit copia tratatului ca sà vadà precis ce obligatii si-au asumat7. Agentul cere sà se trimità o copie. Ministerul ìi comunicà agentului sà rapor-teze urmàtoarele lui Bràtianu : cà acest tratat a fost conceput si aprobat de Bràtianu, iscàlit de prietenul sàu Golescu si ratificat de domnitorul Carol. Vor trimite o copie dacà e cazul, ori vor publica ìn presà textul tratatului8. Dar n-a fost nevoie de publicarea tratatului, deoarece Romània prin comportarea ei nu urmàrea decìt sà evite complicatine si sà asigure astfel, practic,
     1	Ibidem, p. 294.
      2	Arh. Ist. Centr. St., Min. Int. Div. Adm., 1876, Dos. 5094, f. 66—67.
     3	Ibidem, fila 94—95.
     4	Ibidem, p. 86.
     5	Arhiva M.A.E. a Iugoslaviei (Diplomatski arhiv), P/5 III, nr. doc. 616, Belgrad 1/13 ■aug. 1876 (telegr. cif.).
      *	Ibidem.
     7	Ibidem, 4/16 aug. 1876.
      8	Ibidem, P/5 III, doc. 620 (coresp. cu Bucurestiul).