54
DUMITRU COPILU
albe, cu fruntea mica, fi cu ochii ca zahàrul, (care) ifi ràsucea mustetile de praporcic rusesc sub nasul rofu fi privea cu piacere la garafele de vin dina-inte-i" ; aproape de poetul curtii, care purta un nume rusesc, Porfirii, „fedea cuconul Dràgan Ciufà“, un om „uricios, nebun“ fi „prost ca gardul“. Acesta purta „in sìnul antiriului lui cel lung o tabacherà f-o arata la toata lumea, làudìndu-se... cà-i era odatà lui trimisà prin Vodà de càtrà impàratul rusesc“. Dràgan Ciufà ,,c-o mosioarà micà pinà la disparitiune fi c-o inchipuire de sine f-o defertàciune pinà la disparati une de mare", era „antiteza intrupatà a inteleptului Iosif... un frate al stàpìnului, cel mare". Iosif „simpatiza mult cu rufii fi avea un manuscript scris de... ìnsufi, legat in pele, asupra lui Petru cel Mare...“ Acest om avea o istorie ciudatà, „despre care cineva menziona, pe bunà dreptate, cà „inteleptul fi, pinà la un punct fericitul Iosif duce o viatà tolstoianà“.1 Acest tip tolstoian mai apare ìntr-o naratiune intitulatà chiar Mo§ Iosif, care pare — asemànarea e izbitoare — a fi acelafi „ìntelept" cu cel de La curtea cuconului Vasile Creangà, dar la o virstà mai ìnaintatà.
    ìn naratiunea Aur, màrire §i amor, Eminescu ridiculizeazà „societatea compusà din membrii unor familii din cele mai cu influentà, din mai multi consuli stràini care-fi fàceau principala ocupatie a vietii lor in jocul de hazard, al càrui cult atit de stricàcios 1-au introdus cu deosebire risipitoarea ofite-rime ruseascà", adesea ridiculizatà de poet in proza fi publicistica sa lite-rarà. Sau, in alt loc, ironizeazà „bunele maniere" ràmase la Iafi, „de pe cìnd plecase oftirea ruseascà“, constatate mai ales la „consulul rus“, la a càrui aparitie — in acest moment se anuntà consulul rus — „societatea ràmase incremenità in acea dispozitiune respectuoasà, care o imprima acceptarea unui personagiu ìnsemnat, ufile se deschise in amìndouà laturile fi domnul consul intrà incàrcat cu toata splendoarea decoratiilor sale“. Tabloul putea fi o simplà inchipuire a poetului, dar elementele notatiei ne reinvie imaginea generalului rus Jeltuhin, din poveftile familiare, sau a revizorului gogolian, in momentul aparitiei sale in casa primarului. Naratiunea poetului fusese scrisà, de altfel, in anul cìnd apare in traducere romàneascà Revizorul lui Gogol.
    In portrete, care, abundà ìn proza lui Eminescu, nu lipsesc, cum s-ar zice, „elemente“ rusefti. Ìn Aur, màrire si amor pe unul din portrete (de pildà, Veniamin Kostaki) se vedea decoratia ruseascà „Ordinul Ana ìn briliante“, in semn de legàturà cu rufii ; iar in Sàrmanul Dionis, alàturi de portretul „pribunului“ Ion (ìn care G. Càlinescu „bànuia o legàturà“ cu Portretul lui Gogol), mai apare ca element, de asemenea „misterios“, portretul lui „Diebicz“ (Dibici-Zabalkanski, feldmarefalul rus2 care a condus Campania din 1828—1829 impotriva turcilor).
1	Vezi mai pe larg despre „tolstoianul" Iosif, la Eugen Simion, Proza lui Eminescu, p. 215
     2	Cf. Enciclopedia Brockhaus, p. 784 ?i Eo.ìbmaa CosemcKart 3Hi\UK,wneòun, p. 134. Figura feldmaresalului rus a intrat ca personaj literar §i in literatura noastrà. „Insusi Ioan Eliade (Ràdulescu) in 1829 a adresat o oda mare^alului Dibitsch Zabalkansky... Dibitsch ràspunde lui Ioan Eliade, cu o scrisoare, de la finea lui dece t,rie 1829, pre care i-o publicà CR. in ianuarie 1830“, dupà A.R., nr. 4, 23 ian. 1830. Vezi V. A. U r e c h i a, Istoria scoalelor de la 1800—1364, Tom. I, 1892, p. 131,