22
MIHAI NOVICOV
                       riocnoKoiiHeit EtiópaTb e/KeAHeBHbift nyTb,
                     HaM 6w nocKopee 3aBepiiMTb CBOtt Kpyr . ..
                    Pa3Be n He npaBjy roBopio, mo8 upyr? 1
    Rindurile acestea, ca $i multe aitele, parca transmit senzatia fizicà a fatalitàtii. Dupà citeva suturi, pràbu^iri si noi suisuri, ce se succedau ìntr-un ritm aproape trepidant, traiectoria sinusoidalà trebuia sa redevie dreaptà in infinit. Curmìndu-^i zilele Esenin avea aerul de a executa o sentintà dina-inte pronuntata. O sentintà pe care de altfel o presimiise :
                     L^BeTHTe, lOHbie! M 3A0p0BeftTe tchom! y Bac HHaa >KH3Hb, y Bac npyroii HaneB.
                      A h noitny oflHH k HCBe/iOMbiM npe/ie.iaM,
                     Aymoft 6ynryioiueft hsbckh npHCMHpeB s.
    Strofa aceasta face parte din poezia Pycb coeemcKaH, considerata in mod justificat, de majoritatea comentatorilor ca fiind cea mai semnificativà pentru tema specific eseninianà pe care am ìncercat-o s-o definim aici prin termenii „poetul $i revoluta". Doar tot in aceastà poezie, Esenin aratà cum, intor-cindu-se acasà $i luind contact cu viata nouà, cu comsomolul tàrànesc, compus din tineri care „noiOT arHTKH Be^Horo /JeMbsma /BecenbiM kphkom orjiamaa floji“,3 $i-a dat seama cà
                     Moa no33HH 3jiecb 60/ibiue He Hy*Ha,
                       /la h, noiicajiyii, caM a Toxe 3flecb He ny>KeH 4.
    Concluzia nu e receptatà ìnsà in dimensiuni tragice. Dimpotrivà, poetul „se impàca" senin cu realitatea inexorabilà. E1 a slujit tara, cit ea a fost bolnavà, acum le-a venit timpul sà se afirme altor generatii. Si totusi, cu excep-{ionalà luciditate, tot el traseazà limile unei delimitàri semnificative :
                       IlpHeMJiK) Bce.
                    KaK ecTb Bce npHHHMaio.
                     Totob hoth no Bbi6HTbiM c,ie«aM.
                  OmM BCK5 aymy okth6pk> h Maio,
                      Ho TOJIbKO JlHpbl MHJlOtt He OTA3M.
                    H He OTAaM ee b MyjKHe pyKH,
                     Hh MaTep«, hh /ipyry, hh xcene.
                     JlHUib TOJIbKO MHe OHa CBOH BBepjljia 3ByKH H necHH He>KHbie jinuib TOJIbKO nena MHe 5.
     1	aduci aminte de intilnirile, discuoile fi visurile noastre? / Eram atunci tìnar, tinàr erai fi tu. / Fericirea era aproape, via^a era seninà, / in zile de intemperie de toamnà in noi inflorea primàvara. / Acum am obosit, fi tinjim / sà alegem cit mai repede o cale coti-diana, / Tinjim sà ìncheiem cit mai repede cercul nostru... / Oare nu spun eu adevàrul, prie-tene?
      2	infiorici, i ubidii mei ! Tràini sànàtofi ! / Voi ave^i o alta viafà fi cintaci alte cintece. / Iar eu o sà mà indrept singur càtre tàrimuri necunoscute / potolindu-mi pe veci sufletul rebel.
3	Cinta cupletele agitatoare ale lui Demian Bednii / asurzind vàile cu tipetele lor vesele.
     4	De poezia mea nu mai e nevoie aici / fi poate chiar de mine nu mai e nevoie.
     5	Accept totul. / Totul, in intregime accept. / Sint gata sà màrfàluiesc pe urmele bàtà-torite. / intreg sufletul il dau lui octombrie fi mai / dar numai lira dragà n-am s-o dau.
Eu n-am s-o dau in miini stràine, / nici mamei, nici prietenului, nici sodici. / Ea numai mie imi incredinfa sunetele sale / fi cintece duioase numai mie mi-a cintai.