60
DUMITRU COPItU
neazà1 sau din alte materiale critice stràine fi chiar romànesti, din acea epoca fi de mai tìrziu, care invederau ca dominantà a moftenirii eminesciene pesimismul, na^ionalismul, seninàtatea boemului, conservatorismul ideilor sale. Enciclopedia rusà apreciazà opera poeticà a lui Eminescu «foarte variata»2, «cel mai màret monument literar din tot ce a fost scris in limba romàneascà». Aceasta este cea dintii judecatà criticà de valoare formulatà de un stràin despre Eminescu fi ràspindità de o sursà criticà de prestigiu international. Este fi ìnceputul unei interpretàri ftiintifice a creatiei eminesciene in critica rusà. Ulterior, in 1906, remarcabilul slavist rus Alexandr Ivano vici Iatimirski, pe atunci tinàr profesor, a tinut in aula Universitàtii din Petersburg un curs special de slavisticà fi romànisticà, in care rezerva un spa^iu considerabil lui M. Eminescu fi V. Alecsandri3. O mentiune specialà despre Eminescu (Scrisoarea III) mai intilnimintr-o recenzie semnatà de ace-lafi Iatimirski, anterior, cu prilejul aparitiei lucràrii lui I. Bogdan despre Vlad 'f'epef 4. Dovadà in plus, cà numele lui Eminescu circula in acea epocà, in special in cercurile savantilor filologi rufi care manifestau interes pentru cultura romànà.
    Cam la aceasta se rezumà tot ce se realizase in Rusia in legàturà cu Eminescu pinà in anul Marii Revolutii Socialiste din Octombrie.
    In perioada urmàtoare, dintre cele douà ràzboaie mondiale, multe scrieri ale poetului au fost traduse in limba rusà de L. Donici5, Gr. Avakian6, V. Katranov7, Nadejda Mihailova 8, Ariadna Lus-
     1	Cf. Dictionnaire international des écrivains du jour, Fiorenza, 1890, a lui Angelo de Guber-natis sau Konversation — Lexicon, Leipzig, 1895, al lui Meyers.
     2	„Cintece de dragoste $i elegii §i alcàtuiri in spirit popular ; deosebit de frumoase sint satirele ?i sonetele lui“.
3	Cf. I. O s a d c e n k o, Eminescu fi cititorul rus, in «HwCTpyji», Chi^inàu, nr. 6,
iunie 1960, p. 157.
     *	A. I. Iatimirski, Tloeecmb o MymxHCKOM eoeeoàe JJpaxy.te e ucc.iedoeaHimpyMbmc-Koeo yvenoeo. Extras din „Msbccthh OT/jenCHHW pyccKoro H3biKa h cjiobcchocth" Academia Imperiala de §tiinfe, Petersburg, 1897, cartea 4-a, p. 960—963.
     6 Leon Donici (Leonid Dobronravov, descendent din familia fabulistului Donici), publicà versiunea ruseascà a nuvelei lui M. E m i n e s c u, La aniversarà, in ziarul «Beccapa6cKoe cjtobo* din 30 martie 1919, pe care o insorte cu o notà in care prezintà pe scurt opera poetului sji comenteazà mai pe larg nuvela tradusà.
     6	Gr. Avakian, istorie, arheolog, poet ?i publicist basarabean de origina armeanà, semneazà cu pseudonimul TpaBO (Gravo) versiunea ruseascà a Glossei lui M. Eminescu in ziarul tipàrit la Cetatea Alba, „HoBaa acH3Hb“ (B.A.R., P IV 4882), nr. 65 din 4 august 1920, p. 3. Traducerea ràmine fidelà originalului, càruia i se lumineazà indeosebi nuanfele oprimiste din subtext. Se respectà §i forma ca in strofa sintetizatoare : „BpeMH mhhtch, bhob npHxoxiHT, / / Bee TaK crapo, see TaK hobo. /Mto ace 3jio h ito npeKpacHO —/Tu noziyMaft, Bonpocu ... /HeT Haaeacjibi, HeTy CTpaxa: / Bce, hto Baji — npnxoaHT BanoM; / ecjrn ac 30b tc6h TOJixaeT, — 6ynb xojrofleH ko BceMy".
     7	Despre Antologia poeziei romànesti, intoemità $i tradusà de V. Katranov, citatà adesea in diferite articole, aflàm date publícate in revista „Haiieacna“ (B.A.R., P II 13012), din 1932 (1 noiembrie, p. 6), unde se reproduc douà poezii de Eminescu in traducerea lui V. Katranov : intitúlate in ruseste y npyda (Lacul) si OnipbieoK (adicà. Fragment, care desi se vrea mai degrabà un leitmotiv eminescian, este traducerea liberà a poeziei Dupà ce atita vreme.
     8	Nadejda Mihailova, publicà in revista ..Haaeacaa" (fondator A.S. Mihailov, care a imprumutat revistei numele so^iei sale, Nadejda, adicà al traducàtoarei), traduceri din