IV.	CRITICA SI BIBLIOGRAFIE
                                                       i
    Djordje Sp. RadojÌCÌC, Pa3eojm nyx cmape cpncxe KfbuMceenocmu. Texcmoeu u KOMemnapu, Matica Srpska, Senta, 1962, 306 p.
      Intitulatà sugestiv Traiectorìa dezvoltàrii literaturii vechi sirbesti, aceastà carte inmànun-chiazà peste 70 de texte alese din literatura veche sirbà, íntre secolele IX—XVIII, cu comenta-riile fi studiile eminentului cunoscàtor al acestor texte, academicianul Djordje Spasojevic Radoji-¿ié, publícate cu incepere din 1958 in revistele «Deio» «Knjizevnost», «Letopis Matice Srpske» 5.a.
      La reeditarea contributiilor sale in aceastà carte, autorul a adus unele precizàri si complec-tàri, ^inlnd seama de pàrerile criticilor, precum fi de datele noi scoase la ivealà ìntre timp.
      Aceste contribuii stau la baza sintezei despre dezvoltarea literaturii vechi sirbesti, care se publica in primole 43 de pagini ale volumului. De aci reies tràsàturile generale ale „traiectoriei dezvoltàrii" pe care o urmeazà literatura sirbà. Ascensiunea ei merge paralel cu dezvoltarea feu-dalismului, adicà ea este un apanaj al nobilimii. In legatura cu aceasta se dà o privire asupra apari^iei fi dezvoltàrii scrisului glagolitic fi a celui chirilic, se aratà importanza primelor càr^i sirbesti, cum sint Evangheliarul de la Xilurg (Athos) fi „Zbornikul" lui Klotz. in secolele X—XII influenza bogomilismului face ca procesul de ascensiune sà incetineze. In secolul al XIII-lea, respectiv Sn perioada Nemanizilor, literatura sirbà ifi continuà ascensiunea fiind strins legata de virfurile feudale. Prin oracele de pe litoralul Adriaticii pàtrund acum fi unele opere ale literaturii universale (Povestirea despre India, Alexandria, Povestea lui Tristan etc.). Unul dintre principalii reprezentan^i ai literaturii sirbe in aceastà vreme, Sava Nemanjió, cunoaste opera armeanului Sota Rustaveli. Literatura sirbà veche atinge culmea dezvoltàrii in vremea ^aratului lui Dusan, pentru ca dupà catastrofa de la Kosovo ea sà nrmeze o traiectorie ín jos. Aria geografica se deplaseazà inspre nord, atingind aici fi nordul Dunàrii prin Nicodim de la Tismana. De literatura se ocupà acum simplii stàpini feudali. Cu fcoala de la Ravani^a, al càrei reprezentant de seamà este Constantin Filosoful, literatura cultà se apropie de cea populará, de care se separase o data cu dezvoltarea feudalismului. ìn cea de a doua parte a sec. al XV-lea si in secolul urmàtor se dezvoltà literatura „dintre Kosovo si Rila“ — cum ii spune autorul, socotind-o caracteristicà pentru aceastà zonà. in aceastà vreme literatura pàtrunde pìnà In rindurile pàturii negustorefti si oràsenesti in generai, in secolele XVII fi XVIII curba coboarà mai departe pina ce literatura se identificà cu creala populará.
      O serie de texte care ilustreazà evoluta literaturii sirbe vechi sint alcàtuiteln versuri, cum este traducerea unei poezii, a Casiei, poeta bizantinà din sec. IX, apoi versurile unui discipol al lui Climent de Ohrida din prima parte a sec. X. Dintre textele socotite ca „primele insemnàri autobiografice" se dà si acela al lui Sj>tefan Dufan in care el men^ioneazà participarea domnului Munteniei, loan sau Ivanco Basarab, la lupta de la Velbujd, ìn 1330 (p. 66). Sint interesante „insemnàrile lntimplàtoare“ale copistilor fi cititorilor, pàstrate pe filele càr^ilor vechi. In una autorul anonim dórente izbindà lui Iancu de Hunedoara si lui Skanderbeg : „Doamne fi stàpine, ajutà-i lui Iancu fi nimicefte-i, doamne, pe turci". La fel : „Doamne, ajutà-i lui Scander fi nimicefte-i, doamne, pe turcii lui Amurat". (p. 93). O altà men^iune a lui Iancu se gàsefte printre „conceptele de scrisori" : „Càtre prea infeleptul fi prea nobilul fi distinsul fi de la Dumnezeu ìnzestratului voievod Iancul ( = vojvodu Jankuiu) domnul despot Djurdj. Pentru unguri fi turci...“ (p. 137). ìn insemnàrile scurte ale cronicarilor din perioada 1355—1699 se gàsesc ftiri referitoare la tara noastrà. Astfel, se nota In 1386 cà turcii au nàvàlit cu ràzboi „la Kosovo fi la Ungrovlahi fi iaràfi cu apusenii pe rlul Rosita la Nicopole..." (p. 149). Iar „in anul 6903 (= 1395) Mircea voievodul valah il zdrobi pe Impàratul Paiazit(sic) la Rovine fi pieri acolo Marko Kralje-vic f i Konstantin Zegligovac ( = Dragaf)“. Gheorghe Doja este cunoscut sub numele de Sécula: