314
CRITICA $I BIBLIOGRAFIE
      Este cazul sà semnalàm çi faptul cà nu lipsesc din volum unele aspecte din istoria CroaÇiei si Slavoniei in prima jumàtate a secolului al XIX-lea, prezentate de 1.1. Leçcilovskaia sub forma unei recenzii dezvoltate asupra volumului Sensori càtre Ljudevit Gaj. „Grada za povijest knjizevnosti hrvatske", publicat la Zagreb, in 1956 de càtre J. Horvat çi J. Ravlié.
      în ceea ce priveçte istoria Serbiei, gàsim in volum abordate probleme privind secolul al
XIV-lea çi al XIX-lea. E. P. Naumov discuta articolul Keonpocyo noÒAUHHoemu ueKomopux cepòcKUX zpaMom XIV e. (Problema autenticitàfii unor hrisoave sîrbeçti din sec. al XIV-lea, p. 114—123) Cu competin^a-i característica çi cunoscutà in problemele de acest gen, E.P. Naumov discuta arguméntele invocate de autorul iugoslav B. Ferjaniié pentru stabilirea au-tenticità|ii çi datei celui de al II-lea hrisov dat din partea Zarului Du.‘jan mànàstirii Treskavac (pe la 1337). Autorul exprima o serie de sugestii judicioase atît în sprijinul tezelor lui Ferjaníié, cît çi pentru a atrage atenea asupra inconsistenti unora dintre arguméntele invocate. Se precizeazá cá hrisovul al II-lea pentru mânâstirea Trescavac, (in care este vorba çi de un „epis-cop al vlahilor") a fost emis la sfîrçitul anului 1343 sau la ínceputul anului 1344.
     Tot E.P. Naumov. ímpreuná cu S.A. Vinogradovçicu G.P. Cekanova, publica 21 de piese din coresponden^a lui Vuk Karadzié cu ínvá^atii ruçi în articolulH3 nepenucKU ByKa Kapad-MCUHÜ c pyccKUMU yuëHbiMU, (p. 180—207). Scrisorile, datate íntre noiembrie 1821 çi martie 1855, sínt adresate lui Keppen, Liprandi, Pogodin, Turgheniev, Bodianski etc. Ele arata cà legàturile lui Vuk Karadzic cu ruçii au fost mult mai dezvoltate decît ce s-a putut çti pe baza materialelor publícate pìnà în prezent. Coresponden^a concine date suplimentare despre retatile cu diferite persona-lità^i despre care se çtiu unele lucruri din materialele de coresponden^à publícate altà data. De mai multe ori, ìn coresponden^à, e menzionata fara Romàneascà. Astfel, la un moment dat Vuk ìl ìnstiinZeazà pe Keppen cà i-ar putea trimite o scrisoare „prin Tara Romàneascà direct ìn Serbia" (p. 191). Altàdatà Vuk îi spune aceluiaçi Keppen: „Dacà ati veni in Tara Romàneascà a^iputea sà-mi expedia^i o scrisoare prin Gherman" (p. 193). Din Viena, Vuk este la curent cu màsurile ìntreprinse pentru aducerea unei tipografii din Rusia in Serbia (1829). Este interesant cà printre candidaci la posturile de episcopi ìn Karlovci (oct. 1851), Vuk enumera lui Pogodin çi pe un anume Popescu (p. 202).
      Scrisoarea càtre Liprandi (1851) este in felul ei revelatoare. Vuk se adreseazà acestuia cerìndu-i informaci mai precise despre dregàtorul ture (din 1829) Kuciuk-Ahmet, ìn legatura cu darea „diç-parasi" cerutà unui creçtin numai pentru faptul cà turcul a binevoit sà stea in gazdà toemai la el çi ,,çi-a chinuit din^ii" cu pìinea lui. Vuk avea nevoie de aceste precizàri pentru a putea làmuri sensul cuvìntului „ivakalica" din dic^ionarul limbii sìrbe, pregàtit pentru tipar. Or, astàzi noi cunoaçtem foarte bine datele despre Kuciuk-Ahmet çi despre „diç-parasi" despre care Liprandi i-a vorbit lui Vuk la Viena. (Acestea au fost publicate la noi în Documente privind istoria Romdniei. Ràscoala din 1821. Izvoare narative, vol. V, Bucureçti, 1962, p. 472). Din aceasta putem deduce cà Liprandi i-a vorbit lui Vuk çi despre Milko Petrovié, ìntrucìt despre acesta se vorbeçte ìn materialele lui Liprandi (Ibidem, p. 469.)
      Alte documente originale de ale lui Vuk Karadiié, cunoscute pìnà acum in parte numai pe bazàde copii, sîntscoase la ivealàde V.G. Karasev. (Byi; Kapadxcm u Poccuh, p. 208—228). în eie este vorba de ìntretinerea fiului lui Vuk, Sava, ca bursier la çcoala de cadevi çi de oferta lui Vuk de a furniza Ministerullui de externe al Rusiei date despre situala din Serbia.
      în sfîrçit, sînt de un adevàrat folos çi materialele referitoare la istoria Macedonici.
      Cercetàtoarea I. G. Senkevici, specialista in problemele de istorie a Albaniei çi Macedoniei de vest, publicà studiul Hi ucmopuu ocsoóodume.ibHoù 6opb6bi e 3anadmù MaKedouuu u Kocoee e 1878—1881 zz., (Din istoria luptei de eliberare ìn vestul Macedoniei çi la Cìmpia Mierlei in anii 1787—1881 ,p. 182—108) Valorificìnd aici bógate informagli din arhivele sovietice, luate ìndeosebi din fondurile consulilor ruçi de la Salonic, Monastir çi Prizren, autoarea dà un studiu bine documentât, valoros, asupra luptei çi agita^ülor cu caracter national çi social in regiunile menzionate, în anii urmâtori ràzboiului ruso-turc din 1877—1878çidupàpacea de la San Stefano. Sînt numeroase datele concrete despre acZiunile diferitelor cete de combatanZi macedoneni çi bulgari, care pricinuiau serioase îngrijoràri autoritàZilor otomane. Cea mai mare parte a studiului este o expunere privind istoria miçcàrii albaneze, cu o serie de precizàri de detaliu în probleme deja cunoscute privind evoluZia Ligii albaneze de la Prizren. Este scoasà în relief politica autoritàZilor otomane faZà de aceste miçcàri cu care, pe de altà parte, se solidarizeazà çi reprezentanZii miçcàrii de eliberare din regiunile slave ìnvecinate.
      Textul unui numàr de 17 documente folosite la alcàtuirea studiului de mai sus sînt redate de aceeaçi autoare ìntr-o comunicare din volumul de faZà, intitulatà : Hoebie doKy.ueHmu 06