LEONID ANDREEV $1 TEATRUL ROMAN ESC
99
çi umanizìnd abstractiile fi conventionalismul, a fost personajul principal din Acela care primeóte palme, jucat de Compania Bulandra-Manolescu-Maximi-lian-Storin, in stagiunea 1929/1930.
    în cadrai unui spectacol realizat cu multa fantezie fi culoare de Soare Z. Soare, ìnconjurat de o distributie aleasà, avìndu-i parteneri pe Gh. Storin (în rolul baronului Regnard) fi pe Ion Mortun (in decàzutul Mancini), Ion Manolescu a ftiut sa ocoleascà tot ceea ce era livresc in constructia acestui protestatar anarhic, a fost dramatic farà emfazà, amar si distins în acelafi timp, visàtor fi sarcastic. Manolescu a reufit sa redea durerea retinutà fi ascunsà sub masca ironici, punìnd accentui pe momentele ìn care eroul ìfi spune deschis parerea despre societatea coruptà pe care a pàràsit-o, izolìn-du-se sub masca clovnului de circ. Dragostea lui fata de Consuela a fost reali-zatà cu retinere, màsurà fi continuu efort de stâpînire. Pina fi finalul ,,pro-fund melodramatic" 1, cum il caracteriza un cronicar al vremii, a fost jucat cu multa discrede fi adevàr.
    în acest rol, Ion Manolescu fi-a pus din plin ìn valoare remarcabila sa capacitate de a sugera profunzimea sentimentelor printr-un gest abia schitat sau o privire ìndelungà fi pàtranzàtoare. Adeseori, Manolescu ìfi completa gìndurile prin pauzele piine de substantà sau schimbarea ritmului cuvintelor, care traduceau cu finete mersul gìndurilor fi al tràirii interioare. „Ion Manolescu a umanizat abstractiunea lui Andreev, a fàcut-o vie“ 2, nota acelafi cronicar.
    în aceastà ultima frazà gàsim nu numai o simplà constatare, ci ìnsàfi ideea de baza a rolului, perspectiva realizârii lui de catre actorul román, care s-a ferit de tot ceea ce era abstract, vag, construit în mod fortat. El a accentuai adevàrul omenesc fi tràsàturile individuale ale personajului, concreti-zìndu-i revolta cu mai multâ tàrie decìt a fàcut-o ìnsufi autorul. Acela càruia Andreev nici macar nu i-a dat nume, a càpàtat ìn teatrul románese o via|à fi o individualitate proprii. Tudor Teodorescu-Branifte arata in ziarul «Dimineata» câ Ion Manolescu a profitât de piesa lui Andreev, pentru a crea pe scena un cm in toatà plinàtatea lui cmeneascà : „Manolescu a fàcut in Cel care primeóte palme una din cele mai puternice creatii ale sale. Demult nu 1-am vàzut pe excelentul actor punìndu-fi in valoare marile lui ìnsusiri, j oc concentrât, sobru, làuntric, coborìre pina la cele mai tainice cute ale eului1".
    S-a aràtat, de asemenea, ca piesa încàrcatà de pesimism a avut un sens adevârat, mai cu seamà prin jocul actorului, care a dat o semnificatie de protest uman fi social retragerii în dosul màftii de paiatà. Aceastà idee este sublimata fi de cronicarul «Rampei» : „Ion Manolescu a dat adeváratul sens pasiunii celui care coboarà fi se ìnaltà pentru ca sa primeascà pálmele. A avut fiorai tragic in masca de paiatà care acoperà o durere atroce fi a ftiut sa relie-feze sensul, sà capteze atentia fi caldura simpatici pentru aceastà paiatà de geniu fi pentru imensa ei suferintà“4. Acela care primeóte palme a prüejuit fio
      1	* * * —Acela care primesie palme, in «Lupta», 19 ianuarie 1930.
       2	Ibidem.
      3	Tudor Teodoresc u-Br a n i ç t e, Cel care primeste palme, «Dimineata», 23 ianuarie 1930.
      4	V. Timnç: Cel care primeste palme, in «Rampa», 23 ianuarie 1930.