428
GH. CALIN
    De altfel, confruntind originalul románese cu traducerile, s-a constatai cà greutatea cel mai des intìlnità este legata de sintaxa stilului lui Caragiale. Dacá pentru vocabular sau morfologie s-au gàsit solutii remarcabile, in pro-bleme de sintaxà nórmele limbii literare slovace nu le-au mai permis traducà-torilor libertatea in alegerea constructiilor.
    ìn acelafi timp, trebuie sublimai interesul traducàtorilor de a pàtrunde intr-o opera a càrei originalitate de expresie reclama un efort deosebit, totusi ascendent. In traducerile din literatura romàna in limba slovacà, operele lui Caragiale se ìnscriu printre cele mai reusite, atìt prin frumusetea transpunerii, cit fi prin alegerea fàcutà. Observatia cà din Caragiale s-a tradus ìn alte limbi la intimplare fi dupà preferinte subiective 1 ifi gàsefte explicatia ìn necunoaf-terea tràsàturilor caracteristice personalitàtii artistice a scriitorului. Jindra Huskovà (care este de altfel o prietenà a literelor romànefti fi o neobosità popularizatoare a literatrii noastre) a selectionat din Caragiale cele mai repre-zentative lucràri. Analiza traducerilor dovedefte cà, J. Huskovà, fi L. Floréan au inteles sensul operei lui Caragiale, unde replica fi cuvìntul au o anume relatie legatà de lumaa fi atmosfera evocàrilor scriitorului. Dincolo de dimen-siunea lor lingvisticà, traducerile dovedesc ìnsufirea conftiincioasà a posibili-tàtilor de relatare specifice artei lui Caragiale fi atestà grija fi exigenta pentru respectarea artisticà a valorilor.
    Traducerile sìnt mai mult decìt meritorii, operele lui Caragiale ìn limba slovacà constituind un act incontestabil de cultura 2.
    Ecoul operei lui Caragiale ìn limba slovacà nu se rezuma insà numai la traduceri. Interesul fi pre|;uirea pentru creatia lui Caragiale apar fi mai con-vingàtor dintr-o serie de studii fi articole consacrate personalitàtii scriitorului nostru. Astfel, ìn studiul introductiv la primul volum al traducerilor, J. Huskovà, discutìnd criteriul de integrare a scriitorului romàn ìn arta realistà, sublima la Caragiale forta de ìnfàtifare a vietii fi de creare a persona] elor. in afara semnificatiei sociale a operei, la Caragiale autoarea studiului vede filonul realist fi in problemele de compozitie, desprinse din proza acestuia. Ìntrucìt ìn proza scriitorului nostru faptele anterioare se recompun adesea din relatàrile altor personaje, problemele de compozitie nu pot fi ìntelese in afara lor. De aici, observatia cà „... fiecare personaj (al lui Caragiale — G.C.) vorbefte ìntr-o limba proprie, deosebità, folosind expresii caracteristice...“, iar despre maniera de creare a personaj elor se spune : „... Caragiale a dat fiecàrui personaj un nume, care tràdeazà dinainte cititorului sau spectato-rului tràsàturile de caracter...“ 3.
      1	Vezi ìn aceastà privila $i Val. Panaitescu, Caragiale peste botare, In «Ia?ul nou», IV* 1952, nr. 1, p. 134.
      2	Considerine! cà cele mai multe traduceri, sub forma de opere, s-au fàcut din Caragiale In diverse limbi in perioada 1950—1960, traducerile din slovacà se numàrà printre primele, dupà chinezà si rusà (1951), ucraineanà (1952), urmate de traducerile din germanà (1959) si georgiana (1960). Vezi ?i I. L. Caragiale sur les scenes roumaines et étrangères, in Buletinul editai de Consiliul national al R. S. Romania pentru UNESCO, Bucuresti, 1962, p. 123, precum fi in «Viata Romàneascà», nr. 6, 1962, p. 259 ?.u.
     3	J. Huskovà, I. L. Caragiale, in CV, I, p. 19—20 „... Caragiale kazdu svoju postàvu oznaiil menom, prezràdzajucim vopred iitatelovi alebo divàkovi charakter osoby... Kaidà jeho postava hovorf zvlàStnou, svojskou reóou, pouziva charakteristické uslovia..."