160
G. MIHAILA
sfirsitul caietului al nouàlea, respectiv de la ìnceputul Povestirii pìnà la David1. Dacà insà in manuscrisele amintite textul merge pina la Teofil (829—842), in schimb, mss. Len. continua, asemànìndu-se de aici incoio cu grupul Kijevski, Studenicki, Cetinjski, ìncheindu-se o data cu acestea (fi cu Sarandoporski) la Manuel II Paleologul (1391—1425), cìnd se face trecerea la analele sirbesti.
    c)	Manuscrisul nr. 116 din biblioteca fostei Academii Teologica din Kiev (astàzi la Biblioteca Academiei de Stiinte a R.S.S. Ucrainene -— Kiev, ff. 422a—438b)2. Textul, publicat de Bogdan in „Archiv“, a fost inclus de Sto-janovic in editia sa (descrierea, p. XLI ; comentarii, p. LXIX—LXXIII ; textul la p. 124—150, col. dreaptà, apoi pìnà la p. 153, pag. completa) fi reprezintà o variantà cu bulgarisme, ceea ce atestà faptul cà copia intermedi-arà era originarà din Bulgaria. Acest text, mai amplu decìt cel precedent, formeazà o grupà cu Studenicki, Sarandoporski fi Cetinjski fi merge, de ase-menea, pìnà la Manuel Paleologul.
    d)	Manuscrisul slav nr. 636 al B.A.R., fost la Mànàstirea Neamtului (f. 220b—-224a, dupà care continua pìnà la 225b analele sìrbefti cu elemente de istorie moldoveneascà, afa-numita Cronica sirbo-moldoveneascà), copiai la 1557 3. Acest text redactat in mediobulgarà fi avìnd titlul Xp^CTMiikcriH ¡ìpÌÉ. a. C'KKivp'k (ìmpàratii crestini. Ìntiiul sobor), de asemenea nu este mentio-nat de Stojanovic. E1 ìnsà nu mai ìncepe de la facerea lumii, ci de la Constantin cel Mare, mai precis de la primul sobor crestin din anul 325. In continuare, textul se aseamànà cu cel din mss. Len., mergìnd tot pìnà la Manuel Paleologul, ultima parte asemànìndu-se deci cu grupul in care intrà fi mss. Kiev.
    e)	Manuscrisul nr. 51 din colectia Jacimirskij (Biblioteca Acad. de Stiinte a U.R.S.S. — Leningrad, scris tot la Mànàstirea Neamtului) 4, cu acelafi continut (la f. 213—215 Cronica sirbo-moldoveneascà, textul cronografului bizantin o precede).
    Insàsi circulatia acestei Povestiri pe scurt in Tarile Romàne, ìmpreunà cu analele sud-slave (4 copii, a cincea fiind ìmpreunà cu cronica lui Gheorghe Amartolos), in manuscrise cuprinzìnd cronicile romànefti, permite sà se explice — cum au aràtat I. Bogdan, V. Grecu, P. P. Panaitescu s.a. — influenza lor asupra istoriografiei romànefti, la ìnceputurile ei.
    2.	Cronica universalà a càlugàrului Gheorghe Amartolos („pàcàtosul"), de la „facerea lumii“ pìnà la ìmpàratul Teofil (a. 842), completata cu aceea a lui Simeon Logofàtul (pìnà la a. 948) 5, a fost tradusà in limba slava veche la sfìrfitul sec. al X-lea, in Macedonia, fi a avut o influentà directà asupra istoriografiei slave, in special asupra celei vechi rusesti. Cel mai vechi manuscris
      1	Ibidem, p. 8.
2	Cf. Vechile cronice, p. 11, 17—18; Ein Beitrag..., p. 481—487 ; textul, p. 502—520.
     3	Bogdan, Cr. ined., p. 81—84; textul, p. 91—101.
     4	A. I. Jacimirskij, Mi caoshhckux pyKonuceü, M., 1898, p. 81 si urm. (textul e publicat farà cronograf). Data mentionatä în însemnare (1512) este pusä la îndoialâ de E. Tu r-deanu (Le Sbornik dit „de Bisericani“ : fausse identité d’un manuscrit remarquable, RESI,
XLIV, 1965, p. 29—45), care-1 considera contemporan eu precedentul. O fotocopie se aflâ la B A.R., mss. si. nr. 658.
     6	Vezi Krum bâcher, op. cit., p. 352—358 ; Weingart, op. cit., partea a Il-a ; M a c û r e k, op. cit., p. 141—143, 145—146.