300
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
     Astfel, G. G a n e v semneazà un artieoi, bine documentât, despre Lupta Parti-dului Comunist Román ìmpotriva o/ensivei fascismului in Romania si pentru realizarea unui front antifascisi popular ìntre 1933—1940 (2—3, p. 59—81). Sprijinindu-se pe materiale romà-neçti, autorul expune împrejuràrile çi momentele politice din România incepìnd cu primii ani ai celei de-a IV-a decade, in care Partidul Comunist Roman a |inut sà-si defineascà poziçia fa^à de politica partidelor istorice, — partidul liberal si nation ai-tiranese. Dupà 1933, lupta intransigentà a comunistilor romàni a fost ìndreptatà atìt ìmpotriva fascismului, aflat în plinà ofensivà, cìt si pentru formarea unui front antifascist, Autorul cunoaçte foarte bine situala -ii împrejuràrile din Romania.
      Un documentât artieoi asupra Mipcàrii muncitoresti si socialiste din Turcia, dupà revolufia junilor-turci din 1908, publicà Stefan V e 1 i k o v (1, p. 29—48). Autorul considera cà aceastà revolute, cu caracter burghez, a spart zàgazurile, làcàtuite de veacuri ale imperiului otoman si a dat poporului ture posibilitatea sà intre, cu tóate fórjele lui, intr-o era politica noua. Ceea ce ìl intereseazà pe autor sînt acÇiunile ìntreprinse imediat de proletariatul ture, care organi-zeazà greve, ìnfiin^eazà sindicate çi cluburi în principalele oraçe ale Turciei europene. O intensa activitate sindicalista s-a desfàçurat la Salonic. Aproape pretutindeni, fruntaçi social-demo-cra^i bulgari participa cu ínteres la ac^iunea de organizare si ìndrumare a proletariatului ture.
     Istoria evenimentelor din 1821, din Jara Româneascà, se completeazà cu contribuya documentata $i originala datorità prof. N. Todorov. Autorul se ocupà de Participarea bulgarilor la ràscoala eteristà din Principatele Dunârene (1, p. 69—96), adicà toemai de un aspect mai pu|in cercetat al ràscoalei din 1821. N. Todorov evoeà mai ìntìi o serie de ìmprejuràri, care au précédât cunoscuta ràscoalà din Principate, pentru a putea aràta adeziunea unui mare numàr de bulgari, fie înainte, fie în cursul evenimentelor, sub formà de voluntari sau de contribuii pecuniare. Foarte bine informat asupra materialelor romànesti, autorul aduce precizàri noi în ceea ce priveçte colaborarea bulgarilor cu cele douà tabere ale ràscoalei, conduse de Tudor Vladimirescu çi Ipsilanti.
     O contribuée interesantà publicà S t r a s i m i r A. Dimitro v, ìn care trateazà despre Serbia si ràscoala fàràneascà din 1850, din Bulgaria (1, p. 49—68). Deçi ¡storiografia bulgara marxista s-a ocupat de aceastà ràscoalà, cunoscutà sub denumirea de ràscoala de la Vidin si considerata ca o ìncununare a miscàrilor cu caracter antiotoman din cursul celei de a patra decade, totusi autorul îçi propune sà precizeze pozi^ia Serbiei fa^à de aceastà ràscoalà. Lucrul e cu atìt mai de ¡nieles, cu cît miçcarea s-a desfàçurat în parlile de apus ale Bulgariei, ìn regiunea Vidinului, deci la frontiera cu Serbia. Pornind de la o serie de materiale de arhivà, ìn primul rìnd cìteva scrisori inedite, contemporane ràscoalei, autorul ajunge sà constate cà, datà fiind situaría in care se gàsea Serbia in primàvara anului 1850, guvernul sìrb n-a putut ajuta pe ràsculati nici cu arme, nici cu càpetenii de oaste. în schimb, ìn urma mediatici guvernului sìrb, ràscoala a luat sfîrçit farà pogromuri din partea autorità^ilor turcefti. Ràscoala de la Vidin a avut un ràsunet euro-pean. O deputale dintre ràsculatiì bulgari a trecut Dunàrea, ìnarmatà cu petiçii adresate tarului Rusiei si marilor puteri. La Bucuresti, delegala bulgara a informat comandamentul militar rus, precum çi agentiile diplomatice despre samavolniciile turcilor. Reactia imediatà a cancelariilor europene si a organelor de presà i-a obligat pe turci sà lichideze fàrà violenta aceastà ràscoalà.
     Pentru cercetarca miscàrilor din Balcani în a doua jumàtate a sec. al XIX-lea prezintà ínteres articolul publicat de H. K a p i d z i c, in care trateazà problema Ràscoalei din Herzegovina, din 1882, cu speciali privire asupra influentei bulgare (2—3, p. 179—192). Evenimentele sìnt prezentate ìn contextul politicii marilor puteri din aceastà perioadà.
      O expunere instructiva si plinà de sugestii face N. Hadz ipa n delis ìn articolul sàu intitulât : Naslerea si dezvoltarea statului grec contemporan (2—3, p. 109—138). Autorul ìsi propune sà procedeze la o analizà teoretica si sà punâ ìn luminà procesul de constituiré si modificàrile intervenite in dezvoltarea statului grec, începînd din 1821 pìnà astàzi.
      Pentru istoricul diplomatica din sud-estul Europei in generai si al celei romànesti, ìn special, studiul : Relafii feudale romàno-bulgare în sec. XIV si XV, semnat de Tr. Ionescu-Nijcov prezintà Ínteres. (5, p. 177—206). Pe bazà de texte comparative, autorul precizeazà ce instituai feudalesi formule au intrat in aceastà epocà prin filiera bulgarà atìt in organizarea primelor state romànesti, cît si în alcàtuirea formularului diplomatie de cancelarie din Moldova $i Tara Româneascà.
*