EMINESCU SI CULTURA RUSA
53
in „fiziologiile“ sale de „prozá de observatie realista“1, Eminescu reflecta un aspect epigonic — cultul moldovenilor patriarhali pentru Rusia — care, sesizat cu o nota de váditá ironie §i satirá, introduce un element aparte in aceste naratiuni, strábátute in general de o anumitá simpatie a poetului pentru viata ruralá de la curtile vechilor boieri moldoveni, asemeni aceleia ín apropierea cáreia copilárise la Ipotefti. Cea mai característica. ni se pare ín acest sens nuvela La curtea cuconului Vasile Creanga, in care Eminescu transpune tipuri, moravuri, traditii de la Curtea boierului Bals2. Descrierea ínsáfi — a „tárii de jos... $i de sus a Moldovei“ — cu care incepe nuvela, amintefte únele pagini din Odobescu (Pseudokineghetikos), Gogol, Tur-gheniev.
ín atmosfera patriarhalá de la mofia lui Vasile Creanga ni se prezintá pe rind, printre altii, „un vár al boierului, cu párul rosu amestecat cu vite
aies romantice (cf. ed. 1564, cit., p. 195—196), confine motive poetice comune cu Andrei Mures arm (1871), Mureçanu (1876), Città cnvâful cu iarna (1872), Demonism (1872), Diamanlul nordului (1877) çi mai aies poemul protestatar Memento meri (Panorama deçertâciunilor, 1872). Imaginea aceasta e freeventà $i in bai-mele ruse. Sîntem, aça dar, foarte departe de un „peisaj romantic" explicabil doar prin „fantezia lui Eminescu" !
      Dacà critica mai veche nu a manifestat interes pentru confinutul social al scrierilor emi-nesciene, pàtrunse de idei ìnaintate, ìntr-o alta extremà, sociologizantà, au càzut unii cementatori in primii ani dupà al doilea ràzboi mondial. G h. U r s u, (Eminescu si literatura rusà, ìn GL. 13 ian. 1950) vorbind despre „eroul revolu^ionar" (r.u romar.tic, ci unul proletar) „definut ìn celebra fortàreatà Petropavlovsk", vedea ìn ,,povestirea"(?) Toma Nour in ghelurile siberiene — gàsità „tot printre manuscrisele" poetului — „aceeaçi (sic) prcocupare stàruitoare pentru lupta maselor populare impotriva regimului farist". Aprecierea este reluatà in numeroase articole pe aceastà temà. Gh. Ursu preia date $i exagereazà unele concluzii din articolul lui I. V i t n c r, La centenarul nasterii lui Eminescu, din LC., nr. 5, 1949, p. 92.
      Inclus si comentat in ultimele editii de Prozà literarà a poetului, acest fragment din Genia Pusliu a solicitât atentia prefafatorilor in virtutea tradirei, mai ales pentru „borealismul" lui, çi in mai micà màsurà pentru semnifica^ia socialà ¡ji artistici pe care o are in contextul ìntregii creaci eminesciene (Titlul trebuie sà fi influençât ìr.tr-o oarecare màsurà aprecierile critice asupra conÇinutului $i izvoarelor sale. Or, <ste çtiut cà acest titlu („Toma Nour ìn gheturile siberiene" sau „Toma Nour in Siberia" etc.) nu aparÇine lui Eminescu, ci editorilor, tentaci prin aceasta sà dea o anumità semnificaÇie manuscrisului publicat de ei. Un asemenea titlu deplaseazà atentia toemai spre „borealismul" de care vorbesc comentatorii, spre motivul exilàrii — càlàtorie. peripezie, izolare, ostracizare — in „Siberia borealà". în timp ce, in realitate, ponderea in acest text, privit in perspectiva romanului, o are temasocialà, inmodfiresc conturatà (de poetulroman-tic, cu numeroase mijloace de expresie romantica) ca o apoteozà finalà simbolica a destinului revoluÇionar al lui Toma Nour, „sfirçit — considérât de G. Càlinescu — vrednic de un erou al munÇilor Carpatici" (in Istoria literaturii romàne, p. 390).
      Valoarea artisticà a acestei capodopere postume a putut beneficia recent de o excelentà analizà stilistica çi poet’Cà din partea unui cercetàtor cunoscut al operei eminesciene, care dove-deçte cà sìntem in prezenÇa unei „poeme in prozà aproape independente" ce „tinde sà se ridice !n sfera marilor poezii eminesciene" (L. G â 1 d i, Observafii asupra pvozei ritmice a lui Mihail Eminescu, in L.L., VII, 1964, p. 257. Prin urmare, in acest fragment de roman, de un realism profund, propriu „filmului istorie" (Idem, p. 258), s-a cristalizat poate cel mai pregnant, aça cum aràtam mai inainte (in comparale cu scrierile publicistice çi literare citate, care trateazà teme apropiate), conceptia si pozitia— socialà $i artisticà — a poetului, cea mai ìnaintatà pentrj epoca sa.
     1	Eugen Simion, op. cit., p. 99.
     2	Cf. G. Càlinescu, Viata lui Mihai Eminescu, p. 211—212 ç.a.