O TEMA ESENINIANÂ : POETUL ÇI REVOLUTIA
13
    Iconoclastia revolucionara parca 1-a facut pe poet sa se simtà investit cu puteri nelimitate. Superb în trufia lui atotcuprinzâtoare, el anuntà câ va oua în sfírsit un ou verbal de aur, iar eu mina lui vînjoasâ va ràsturna întreg pâmîntul. Imbâtat de aceastâ fortâ, poetul nu se îndoieçte cà e în stare sà creeze, printr-un titanic efort profetic, tara viitorului — Inonia, (nume pro-priu dérivât, în spirit biblic de la cuvîntul uhoü „altul“ care însâ nu poate fi realizatâ decît dupa consumarea misiunii distructive a revolutiei. Parcâ supunîndu-se stihiei, alimentîndu-se necontenit din lava deslântuirii ei elementare, poetul continua în spatiul cosmic enorma râsturnare începutà pe pâmînt. Daca Maiakovski vedea cum revoluta taie globul pâmîntesc în doua emisfere, lâsîndu-le sâ atîrne ca douà talgere ale balantei solare, Esenin parcâ îl întrece si pe maestrul hiperbolei, angajîndu-se sà înfâptuiascâ el însusi aceastâ inexorabilâ operatie chirurgicalâ :
                        Hobmh coSæct Ojihmiihîî HanepTaTb ero hobmH jihk.
                         rOBOpK) BaM — BeCb BOÍflyX BbinbK)
                           M KOMeTOÍÍ BblTHHy ÍTÍbJK.
                        flo ErnnTa pacKopaiy HorH,
                          PacKyio c Bac noflKOBbi MyK <..
                         H 06a nojiioca CHeíKHoporHe BonwocH kJieiuaMH pyK.
                         KojienoM npHaaBj'no 3KB3Top M noa 6ypw h bhxph luían rionojiaM Harny aeMiito-Marept PaiJioMJiio, xaK 3jiaToñ xauai
     Si, mai departe :
       . ■ ( •	riaTKaMH c 06^aK0B CBeciocb,
                           ripOKOnblTK) TyHH, KaK JIOCb;
                         KojiecaMH cojimie h Mecau HaaeHy Ha leMHyio ocb.2.
    In sfîrçit, tot ca la Maiakovski, jumátatea cealaltâ e reprezentatâ de America burghezâ, pe care çi Esenin o avertizeazâ sâ nu se încumete sà se açeze în fata vijeliei : revolutia e de neînvins, pentru câ se face în numele unui mîine fericit, pe care însâ Esenin çi-1 închipuie — aici e izvorul marilor frà-mîntâri de mai tîrziu — tôt în spiritul idealului sâu târânesc patriarhal :
                         HoBbie BbipacTyT cochm Ha jiaflOHax tbohx nojreft.
                           M, KaK 6ejiKH, aceJiTbie Becuw ByayT npbiraTb no cyMbsM meü 3.
      1 Va coborî un nou Olimp / sà picteze chipul lui nou. / Eu và spun, am sà beau tôt vàz-duhul / çi o sà-mi întind limba ca o cometà. / / O sà-mi desfac picioarele pînà la Egipt / o sà và xlesferec de potcoavele chinurilor. / Çi o sâ mà înfing eu cleçtele mîinilor / în ambele cornuri înzàpezite aie polurilor. //O sà mà proptesc eu genunchii dé ecuator/ çi în plînsul çi vijelia fur-tunilor / mama noastrà, pâmîntul / am sà-1 rup în douà, ca pe un colac.
      a Gleznele o sà mi le atîrn de nori / çi am sâ le netezesc în pas de elan / Soatele ?i luna o sâ le açez / inele pe axa pàmîntului.
      3	O sà creascà brazi noi / pe pálmele cîmpiilor taie. / Iar primàverile galbene ca niçte veve-riÇe / o sâ sarà pe crengile zilelor.