O TEMA ESENINIANA : POETUL $1 REVOLUTIA
31
se va mai intoarce. Si i se pärea cä e indreptätit s-o facä, tocmai pentru cä se simtea neinteles, pentru ca-i era necesar sä se deta^eze de adunätura hohotitoare care-i singereazä sufletul. Dar nu putea rämine in sträinätate. §i nu numai pentru cä intre timp se despärtise de Isadora Duncan, dar mai ales pentru cä in mediul in care a nimerit se simtea — firesc — $i mai insträinat. Desi a lipsit din patrie doar un an si trei luni, la intoarcere Esenin aproape cä n-a recunoscut-o. Greutätile cele mari fuseserä invinse, recon-structia se pornise in ritm din ce in ce mai accelerat, socialismul „progra-matic“ se dovedise a fi capabil de fapte tot atit de mari ca $i cel revolutionär. Sincer $i patriot, Esenin recunoa^te acest lucru, dar, totodatä, isi dä seama cä a pierdut, sau cä i s-a luat unul din principalele puñete de sprijin in viatä — sentimentul superioritätii. Actul al treilea al tragediei se consumä in ni^te date cu totul noi — pinä la Esenin necunoscute in literatura universalä. Poetul, obisnuit a se considera o personalitate deosebitä, care prin forta simtirii i-a devansat pe contemporani, dintr-o datä se pome-ne^te intr-o situatie opusä. Distanta intre el fi mediu s-a pästrat, dar datoritä rästumärii revolutionäre s-a inversat ca sens; semnul plus a fost substituit cu semnul minus — acum poetul a rämas in urmä:
                      9t nejiOBeK He hobbiö!
                    HtO CKpblBaTb?
                      OcTaJICH B npOUJJlOM J! OHHOfl Horoio,
                      CTpeMHCb floreara. cTaJibHyio paTb,
                       CKOJibJKy h najiaio apyroro '.
    Nu se poate spune cä Esenin n-a fäcut eforturi ca sä lichideze sau cel putin sä micsoreze aceastä räminere in urmä. Dar toate sfortärile se ciocneau de un fei de rezistentä a firii sale poetice. Avea mereu senzatia cä revolutia ii cere sä se claustreze ca poet, sä nu mai fie ce este, si din aceastä senzatie
—	poate nejustificatä, dar asta e altä problemä — s-a näscut dialogul specific eseninian, peripetiile cäruia, cu inseninäri §i inceto^äri succesive, 1-au condus totusi, in cele din urmä, pe poet in brätele Omului negru. Recunoscind cä a gre^it atunci cind nu a intreväzut cealaltä grandoare, cea constructivä a revolutiei, dispus sincer sä inchine noii „stäpiniri" tot ce ea i-ar cere, Esenin parca se si tocme^te cu cineva, se roagä sä-i fie lásate in proprietate exclusivä mäcar únele domenii poetice:
                     Si ycTan ce6a MyMHTb öecuejibHO,
                      H C yjIblÓKOIO CTpaHHOÍÍ JIHUa n0JIK)6HJl 51 HOCHTb B JierKOM Tejie ThxhB CBeT h noKOft MepTBeua ...
                    H Tenepb fla*e eran o He th*ko KOBbIJIHTb H3 npHTOHa B npHTOH,
                     Kan b cMHpHTeiibHyK) pyöauixy,
                  Mw npHpoay 6epeM b 5eTOH.
     1	Nu sint un om nou ! /De ce s-o ascund? / Am rämas cu un picior in trecut, / sfor-^indu-mä sä ajung din urmä armata cea de otel / alunec ?i cad cu celälalt.