EMINESCU SI CULTURA RUSA
57
lui Eminescu. Splendida tàlmàcire a sonetului Ori cite stele1..., realizatà impre-unà cu loan Bogdan a fost insà publicatà in anul 1891 in cunoscuta revistà „Russkaia misi"2 din Moscova sub semnàtura acad. F. Korf3.
    Publicarea unui scriitor romàn in paginile acestui lunar politic si literar de prestigiu nu a fost o actiune intimplàtoare a revistei sau o initiativà personali a traducàtorului. E greu de asemenea de gàsit o legatura directà chiar cu evenimentul mortii poetului, deoarece versiunea ruseascà a sonetului se publicà la aproape doi ani dupà acest eveniment. Ea trebuie pusà mai degrabà in legatura cu alti factori. Unul, de ordin social-politic : o anumità inviorare a interesului generai pentru Romània, reflectatà chiar in paginile revistei4 ; celàlalt, de ordin literar5, foarte evident in creatia poetica publicatà de „Russkaia misi" fi anume promovarea unei poezii neoromantice-neo-clasice, selectatà din literatura de prestigiu a epocii. In sonetul lui Eminescu, savantul filolog F. Korf a gàsit o mostrà poeticà stràlucità in care motive ale romantismului tirziu erau imbràcate in haina perfectiunii clasice. F. Korf a oferit publicului cititor o traducere care surprinde prin fidelitate fatà de originai fi prin exceptional calitàti artistice :
     1	Sonetul postum al lui M. Eminescu a apàrut, pentru prima oarà, Sn „Convorbiri lite-rare" din 1 februarie 1890, deci înaintea scrisorii lui I. Bogdan, care primea revista ìn Rusia. înainte de a fi fost tradus çi publicat în ruseçte, sonetul a mai apàrut ìn volumul de Poezii al lui M. Eminescu, ed. IV-a din 1890, îngrijità de T. Maiorescu, ediÇie care a cunoscut un larg ecou çi ìn stràinàtate. Din scrisoarea câtre I. Bianu reiese cà Ioan Bogdan nu avea in acel moment volumul çi cà a folosit numàrul respectiv din „Convorbiri". (Titlul acestui sonet, ca çi toate celelalte titluri din opera lui Eminescu pe care le citâm in lucrarea de faÇâ, au fost transcrise in conformitate cu titlurile stabilite in ultimele ediÇii eminesciene in limba romàna : M. Eminescu, Opere alese in 2 volume, ed. Perpessicius, B., 1964, çi Eminescu, Proza literara, ed. cit.)
     2	IlocMepmHbiù coHem Muxau/ia 3MUHecKy, in «PyccKaa Mbicjib», Moscova, 1891, nr. 5,p. 183. Acest volum poate fi consultât in Biblioteca Academiei Republicii Socialiste România, cota. P.I. 3938. Çi in continuare vom da cota pentru alte surse mai rare sau controversate.
     3	ExistenÇa acestei traduceri cu indicarea locului unde a apàrut este semnalatà ìncà din 1960: Muxauji 3MunecKy 6uo-6uô/iuoipa$mecKuü yKamme/ib, p. 48.
      4	Cf. Vlad-ov, PyMbiHUH u eë otrmouienue k Poccuu, Aecmpim u c naennaM, vol. VI, 1881 ; N-skaia, HeMenKaa òimacmun e PyMbihuu, vol. VIII, 1883. Ideea cel mai mult discutatà este „eliberarea românilor“ de sub „influente" stràine, in special apusene, çi aderarea la o „fede* rafie balcanicà". „Din punctul de vedere al intereselor slave —scria autoarea — nu putein decît sà dorim ca conçtiinta (samosoznanie) naÇionalâ a românilor sà se întàreascâ... Si pentru Rusia, çi pentru slavii de vest çi de sud, o România pe deplin independentâ, care se-dezvoltà liber, este un vecin preÇios" (1889, vol. XI, p. 163—164).
      Aceleaçi problème, in termeni similari sînt tratate çi în revista*BecTHHK EBponw», 1889, vol. III, p. 379—380. Se preconizeazà ideia elaboràrii de „lucràri çtiinÇifice originale" despre România (1891, vol. V. p. 167). M. Veniukov face asemenea propuneri în articolul Mi Aifiwtw, publicat în acelaçi numàr al revistei „Russkaia mîsl" în care apare poezia lui Eminescu.
     5	în ceea ce priveçte creaÇia promovatà în paginile revistei, remarcàm cà din marea poèzie a sec. al XIX-lea sînt alèse çi comentate opere ca Don Juan, Childe Harold de Byron, Maria Sluart de Schiller, Faust de Goethe, lucràri de Shakespeare çi Shelley etc. Dar çi poezie mai nouà, de pildà poezie neogreceascà, alàturi de poezia rusà contemporanà, sumbrà, pesimistà, în care se întrevàd tendinÇele dominante de mai tîrziu aie poeziei simboliste, de déclin. Sonetul eminescian, una din poeziile cele mai sumbre ale poetului, întrupeazà în substanÇâ motivelor tratate tocmai tendinea pe care o urmàrea atunci revista.