CRITICA ÿl BIBLIOGRAFIE
293
     în legatura cu figura lui I. P. Liprandi, cu care Puçkin fusese in rela^ii amicale, fapt care a fàcut pe unii cercetàtori sà-1 considere, la inceputul acLivitàtii acestuia, decembrist (V. G. Bazanov, P. A. Sadikov), autorul se alàturà opiniei cercetàtorilor A. S. Çcegolev, S. I. Gessen, S. Straih, care dovedesc cà Liprandi a fost din totdeauna un agent provocator al polirei.
     Noi probe convingàtoare aduce B. Trube^koi pentru a infirma pàrerea acelora care se îndoiesc de existen^a realà a prototipului povestirii „Kirdjali" (ìncepìnd cu poetul decembrist V. K. Kiihelbeker, I. Oksenov, V. A. Gordlevski ; un punct de vedere opus au sustinut V. I azdtki,
S.	N. Samoilov, ca ?i scriitorul C. Negruzzi, care a tradus in románente „Kirdjali“). Documéntele descoperite de autor in arhivele din Chisinau atestâ existera unui eterist „Eorghi Kirjali, care ìmpreunà cu càpitanul eterist Costa çi cu Eeorghi Kalaus erau urmàriti de autoritàrie ^ariste in aprilie 1822, pe cìnd Puskin se afla in Moldova. Concluziile autorului, confirmate si de noile materiale arhivistice gàsite de E. N. Oganian (publícate in volumul „Puskin in Sud", Chiçinâu, 1958, p. 37—56), sînt ìn concordanza cu informatile provenite dintr-o serie de alte izvoare $i lucràri ale unor autori pe care B. Trube^koi nu-i citeazà (N. Iorga, C. D. Aricescu, J. A. Vaillant, St. Béllanger, L. Regnault, Chopin, Ubicini, ale càror cercetàri le foloseste Tr. Ionescu-Ni$cov in studiul sàu Kirdjali dans la littérature universelle, Rsl. I, 1958, p. 105—123) si care duc la aceeaçi concluzie, cà la baza eroului puskinian a stat un prototip reai. Credem ìnsà cà nu poate fi respinsà nici pàrerea celor care sustin cà acclami cuvìnt — cîrjaliu — a circulât çi ca nume común, partial sinonim cu „haiduc“ (sau chiar „cazac"), asa cum il întîlnim în Scrisorile càtre V. Alecsandri ale lui Ion Ghica, precum çi in lucràrile lui N. Iorga, V. IazviÇki.
      Cu toate cà lista bibliograficà a càrtii este apreciabilà, indicìndu-se 215 titluri (in afarà de unele articole de mai mica ìntindere sau importanza, citate in cuprinsul lucràrii), autorul nu ammteste de cìteva cercetàri de sintezà referitoare la tema abordatà, publícate in tara noastrà, care i-ar fi putut furniza date utile mai cu seamà in privinta raporturilor dintre creala lui Puçkin si literatura romàna. (Cf. E. Dvoicenko, Puskin în Romdnia, I ’.udiresti 1937 ; Gheorghe Bezviconi si Scarlat Callimachi, Puskin în exil, Iindiresti 1947 ; V. Ciobanu, A. S. Puskin si literatura romàna, in volumul „Relafii romàno-ruse in trecut", Bucuresti, 1957, p. 102—139).
     Socotim cà multe date interesante ar fi putut culege B. Trubetkoi din capitolul „Puçkin si folclorul románese“ al lucràrii citate mai sus a lui V. Ciobanu (cu privire la variantele cìntecu-lui „Pom, pom, pom, eram eu pom," cules de l’uskin si ìntilnit in cokictiile lui Anton Pann si G. Dem. Teodorescu, „Cìntecul Zaverei", cìntecul Zamfirei — ,,Arde-mà, frige-mà", „Salul negru", legendele moldoveneçti „Duca" çi „Dafna si Dabija“, etc.). De asemenea, merita toatà atenea argumentóle lui V. Ciobanu care demonstreazà cà Scrisoarea a Vll-a a lui C. Negruzzi nu poate fi socotità un document valabil istoricele, respingind mitul „frumoasei grecoaice Calipso", de care s-ar fi îndràgostit Puçkin.
     B.	Trubetkoi subliniazà in mai multe rinduri ecoul pe care 1-au trozit in cercurile progre-siste ale Rusiei si în constiinta poetului ràscoala lui Tudor Vladimirescu si a eteriçtilor lui Ipsilanti. Dacà actiunea Eteriei avea, dupà cum observà pe bunà dreptate autorul, „un caracter burghezo-nationalist limitât" (p. 123), in schimb scopul ràscoalei lui Tudor era mai larg, urmàrind eliberarea maselor populare de exploatarea boierilor si a ianariotilor, aceastà „bandà coruptà de nàirni^i“ (K. Marx) ; „Vladimirescu — scria fruntasul decembrist Pestel, citat in lucrare, — a publicat o proclamale in care spune cà scopul noliunilor sale nu este citusi de putin rebeliunea ìmpotriva Por^ii Otomane, ci opozi^ia fa^à de asupririle ìngrozitoare la care oste supusà nefericita Valahie din partea autorità£ilor numite, care si-au depàçit drepturile çi oprimà poporul prin tot felul de nelegiuiri ce se pot ìnchipui" (124). In concluzie B. Trubetkoi subliniazà cà Puskin, ìn^elegìnd deosebirea dintre scopurile politice ale luptei lui Ipsilanti çi Vladimirescu, a acordat ìntreaga sa simpatie ultimului, zugràvind pozitiv, in povestirea Kirdjali, pe tovarasii lui Vladimirescu si caracterizìnd negativ pe A. Ipsilanti (p. 128).
     In lumina acestor afirma^ii, nu pare ìnsà convingàtoare apoteoza eteristului Iordachi Olimpiotul, care, dupà cum este cunoscut, a jucat un roi nefast în prinderea çi uciderea lui Tudor Vladimirescu (chiar dacà Puskin a inten^ionat sà facà din el, çi nu din Ipsilanti, eroul principal al unui poem despre Eterie). în argumentarea sa, B. Trubetkoi pune la ìndoialà afirmaba lui I. P. Liprandi cà Iordachi Olimpiotul ,,1-a ìnselat pe Tudor Vladimirescu si pe printul Ipsilanti si cà ar fi fost principalul vinovat al tuturor nenorocirilor care i-au lovit pe eteristi in Principate", relevind, dimpotrivà, combativitatea si vitejia lui Iordachi, deçi