ION LUCA CARAGIALE IN LIMBA SLOVACA
125
    Textul slovac corespunde originalului románese, intentiile si sensul general al schitei sint respectate intoemai.
    ín lucrárile in care Caragiale intreprinde o investigare a adincurilor sufletesti, locul dialogului este luat de schitarea rapidá, ímplinitá doar din oíteva trásáturi, suficiente insá pentru a surprinde starea fiziologicá aneste-ziile sau vagile senzatii organice ale eroilor1. Un exemplu oferá ín acest sens nuvela O fáclie de Paste:
.... Se petrecu atunci in aceastà fiinfà un fenomen ciudat, o completa ràsturnare ; tremuràtura lui se opri, abaterea dispàru §i figura-i descompusà de-o atit de indelun-gatà crizà, luà o bizarà seninàtate. E1 se ridica drept, cu siguranfa unui om sànàtos ■si puternic, care merge la o finta lesne de ■ajuns... (CO, I, p. 292)
... Vtedy sa v tejto bytosti odohravalo sa éosi mimoriadneho, ùpln^ zavrat ; prestai sa chviet, jeho sklùlenost zmizla a jeho tvár, tak dlhou krízou zmenenà, dostala vyraz zvlástneho pokoja. Vzpriamil sa s istotou zdravého a silného öloveka, ktorji ide k svojmu cielu l'ahko dosiahnutelnému (CV, II, p. 121)
    Traducerea slovacà izbuteste sa pàstreze simetría si cursivitatea textului románese. De remarcat cà substantivul abatere, care in contextul lui Caragiale descifreazà intreaga incordare a eroului, n-a fost tradus nici prin koli-savost (sovàiala, nehotàrire), nici prin nerozhodnost sau vàhavost (ezitare). Prin alegerea substantivului sklúcenosí, traducerea transmite cititorului nu numai indoiala, dar si apàsarea sufletescà a personajului (stiesnenost, tiesen2).
    Atentie deosebità impun traducàtorului particularitàtile morfologice ale limbii lui Caragiale.
    Scriitorul face adesea uz in naratiune de mai mult ca perfectul perifrastic. ìncadrat de preferintà in partile initiale ale povestirilor, atunci cìnd autorul este preocupat sa stabileascà ordinea temporala a evenimentelor, acest timp indicà, de fapt, procedeul literar folosit de scriitor3. ín povestirea Douà loturi se consemneazà :
  —	E lucru simplu. Biletele le-a fost cum-pàrat cu bani ìmprumutati ca de cabulà, de la d. capitan Pándele, fiindeà-i spuseserà imilfi, cind se tot plìngea cà n-are noroc la joc, sà-ncerce a juca cu bani de-mpru-mut... (CO, I, p. 338)
  —	Je to jednoduché. 2reby sú z penazi, ktoré akoby z laskavosti pozical pán kapitán Pándele, lebo im mnohi pove-dali, ked sa jednostaj ponosovali, ze ne-majú äfastie, aby skúsili hraf, poziéanych peftazí... (CV, II, p. 174)
Sau, in drama Napasta :
. ... Ala a fost ucis pe tatS-sau, si-1 bagase pe frate-sau la ocna... Pe urma, vezi ce 1-a invatat pe el maica Domnului, sa vie la ocna si sa spue: eu am rapus pe taica, lui neica sa-i dafi drumul, ca nu e vinovat... (CO, I, p. 266)
  ... Ten si zabil otca a dal zavriet svojho brata de bane... Teraz uvidis, 6o ho nau-£ila Matka boiia : prisiel do bane a pove-dal : ja som zmarnil otca, braieka pustte, on nie je vinny... (CV, II, p. 96)
      1	T. V i a n u, I. L. Caragiale, in vol. Studii de literatura romana, Bucure^ti, Editura Didáctica si Pedagogica, 1965, p. 350.
      2	Vezi diet. cit., IV, p. 248.
      3	Vezi, T. V i a n u, Mai mult ca perfectul si tehnica narafiunii, in voi. Problemele metaforei ?i alte studii de stilistica, Bucuresti, ESPLA, 1957, p. 240.