58
DUMITRU COPILU
                    HanpacHo 3Be3n Ha He6e HC'iHCjieHbe, —
                    Hncna hm HeT h b lepKane Mopeft;
                     Ho HHKOMy He aceH H3 Jiiofleft Mx ÓJiecKa CMbien, hx TpeneTa 3iiaHeHbe.
                    KaKoe xoneuib jkh3hh naR TenCHbc:
                      ByAb 6jiar, bcjihk nsib rnyciibiìi 6yab 3JioaeS, —
                      Bce tot ace npax, Bce Ta xce cne/ib 4epBeìi,
                     A TBOii h o6luh(ì Haui yncn — 3a6BeHbe.
                     MHe Ka*eTC», Koneu yac 6jxh30k Moft,
                      MonuibiiiHK acaeT, HaneB ry/iHT yHbL'tbii!,
                      Cbct 4>aKejiOB si BH»cy rpoéoBoft.
                     Ko MHe, ko MHe, npHflH, o npmpaic MHjibiii!
                   O, nycTb napHT ayx cMepTH Haao mho8,
                      Co BJiaJKHblMH 043MH, KepHOKpblJIblìi!
                            Ori ette stele ard in inànime.
                           Ori cite unde-aruncà-n fatàd marea,
                           Cu-a lor lumina §i cu scinteiarea Ce-or fi-nsemnind, ce vor — nu §tie nime.
                           Deci cum voie^ti tu pofi urma càrarea.
                           Fii bun $i mare, ori pàtat de crime,
                            Acela$i praf, aceeaji adincime,
                             Iar mo^tenirea ta si-a tot : uitarea.
                          Parcà ma vàd murind... in umbra portii A^teaptà cei ce vor sà mà ingroape...
                            Aud cinturi $i vàd lumini de tornii.
O,	umbrà dulce, vino mai aproape —
                           Sà simt plutind de-asupra-mi geniul morfii Cu aripi negre, umede pleoape.
    Versiunea ruseascà surprinde pìnà fi subtextul, nuantele si armonia specifica originalului, mai ales in strofa a doua1.
    Nu cunoaftem ecouri la aceastà poezie in afarà de o mentiune izolatà din 1892 a editiei romànesti in care a fost inclusà2. In generai, opera lui Eminescu nu s-a bucurat, in acel moment sau mai tìrziu, de un ecou larg in presà. Cunoasterea fi popularizarea sa in Rusia pe scarà largà este tardivà.
    Personalitatea artisticà a poetului romàn este prezentatà in schimb, in douà rinduri de marea enciclopedie rusà, cu renume in epocà, editatà la
     1 Mai exista in limba rusa o singurá traducere a sonetului, semnatá de I. Gurova, in volumul de poezii eminesciene din 1958. Este mult mai slabá, cu adaosuri $i nuantári aláturi de text.
    1	Gheorghe Samurian, Oóiop «a.vcueíuuux commemü no pyMbiHCKOÜ ucmopuu, omnoeparfiuu u .mmepamypbi. ín: «CjiaBHHCKoe o6o3peHHe», Petersburg, vol. III, cartea X, 1892, septembrie, p. 274 (B.A.R., P.I. 14146). G. Samurian, profesor slavist, trece in revista edi-
fiiie noi ale operelor lui B. St. Delavrancea, Al. Vlahufá, B. P. Ha?deu, I. L. Caragiale, Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri etc., „dar o edifie de lux e cea a poeziilor poetului..., stins din viafá prematur, M. Eminescu, §i prefafatá de academicianul T. Maiorescu".