RELATOLE ROMÀNO-SÌRBE §1 RAZBOIUL PENTRU INDEPENDENTA
135
tiste a turcilor. De fapt, era o ràscoalà tàràneascà antifeudalà, care a luat un colorii national religios, deoarece aici mosierii erau in majoritate musulmani, iar tarami—creftini1. Ràscoala inceputà se bucura de simpatia fi sprijinul celorlalte state din sud-estul Europei.
    Agentul Romàniei la Belgrad, A. Cantacuzino, arata la 3 iulie 1875 cà miscarea din Hertegovina nu numai cà n-a fost ìnàbufità imediat, dar se extinde, iar cei ce dórese o ràzvràtire serioasà ìmpotriva stàpìnirii turcefti, „nàdàjduiesc cà de data aceasta miscarea se va intinde in Bosnia fi cà foarte curind ràscoala va fi sustinutà pe de o parte de càtre Muntenegru fi pe de alta parte de càtre Serbia" 2. Intr-un raport ìnaintat din Belgrad, la 11 august 1875, agentul Romàniei aratà cà din Serbia se trimit in ajutorul ràsculatilor cete marmate cu puf ti furnizate de càtre guvern, tràgìnd concluzia... cà „guvernul sìrb s-a hotàrit sà treacà la actiune pe fatà in favoarea fratilor sài ràsculati din Hertegovina fi din Bosnia“ 3, ìncit evenimentele din Península Balcanicà se complicà.
    Perioada iulie 1875—iulie 1878 a fost o perioadà extrem de fràmìntatà in viata popoarelor din Balcani. Dupà ràscoala din Bosnia fi Hertegovina urmeazà ràscoala poporului bulgar, in septembrie 1875 fi aprilie 1876. ìn iunie 1876 Serbia fi Muntenegru declarà ràzboi Turciei, dar operatiunile militare se desfàfoarà nefavorabil pentru Serbia, care este nevoità sà incheie pace pe baza statului-quo cu Turcia, in februarie 1877 4. Evenimentele se vor precipita fi mai mult ìn aprilie 1877, cìnd Rusia va declara ràzboi Turciei.
    Romània, defi ìn 1875 se declarase neutrà, a sprijinit lupta popoarelor din Balcani, dìnd azil refugiatilor sìrbi fi bulgari fi acordìndu-le in numeroase cazuri si ajutor material. Prin teritoriul Romàniei s-a permis trecerea de voluntari, arme, munitii, alimente fi medicamente ìn Serbia, ceea ce i-a atras in repetate rìnduri proteste din partea guvernului otoman.
    Domnitorul Carol ii scria tatàlui sàu, la 21 august/1 3 septembrie 1875 cà „... Orientul creftin e sàtuldereaua administratie turceascà... ìnalta diplomazie este neputincioasà a rezolva chestiunea orientalà, care nu poate fi rezolvatà decìt ìn Orient, chiar pe teatrul ràzboiului, cu concursul popoarelor direct interesate“ 5. In continuare, el aratà cà Romània, ìn situatia complexà creatà in Balcani, are nevoie sà cìftige timp pentru a se intàri economie fi militar 6.
    Agentul diplomaiic rus la Bucurefti, Zinoviev, intrebind ce atitudine va lua Romània ìn cazul izbucnirii unui conflict armat ruso-turc, Consiliul de Miniftri, dezbàtìnd problema, i-a ràspuns : „pàstrarea neutralitàtii“ 7.
     1	Pt. amarrante vezi V. Cubrilovió, Bosanski ustanak 1875—1878, Beograd, 1930, 419 p,, vezi si N. E k m e c i i, Ustanak u Bosni, 1875—1878, Sarajevo, 1960, 385 p.
      2	Documente privind istoria Romàniei. Rdzboiul pentru independenfà, vol. I, partea a Il-a, Bucurefti, 1954, p. 1.
     3	Ibidem, p. 15.
      4	Arh. Institutului de istorie, Beograd, fond. I. Ristici, sign. XIX/1, doc. 465.
      6	Regele Carol I, Acte §i cuvintàri, Bucurefti, 1903, vol. I, p. 430.
      6	Ibidem, p. 430.
      7	Istoria Romàniei, vol. IV, p. 582, vezi fi V. M a c i u, Comment la Roumanie a conquis son independence, în «Revue roumaine d’histoire» nr. 3/965, p 529 ; vezi fi T i t u Maiorescu, Istoria Contemporanâ a României (1866—1900), Bucurefti, 1925, p. 82.