ION LUCA CARAGIALE IN LIMBA SLOVACA
129
    Opera lui Caragiale este citatá ori de cite ori se discuta despre teatrul románese. íntr-un articol despre dramaturgia anilor 1840—1859, J. Husková gaseóte tipuri si situatii asemánátoare intre piesele lui V. Alecsandri §i come-diile lui Caragiale. Vorbind de Lunátescu §i Sábiu^á din Ia§ii in Carnaval, autoarea precizeazá: „Acest cuplu oficial si-a gásit mai tirziu analogía in renumita comedie a lui Caragiale O scrisoare pierdutá, unde Pristanda, prea servilul politai al prefectului Tipátescu, ne aminteste de istetul Sábiutá" 1
    Observatiile judicioase ce decurg din analiza dramaturgiei lui V. Alecsandri ^i I. L. Caragiale, dovedesc o preocupare serioasá din partea cercetá-toarei, care in concluziile articolului subliniazá cu multa pátrundere rolul pe care opera lui Caragiale 1-a avut in critica societátii contemporane lui: „Trebuie relevat cá I. L. Caragiale in comediile $i schitele sale a sporit con-secvent si necrutátor critica societátii burghezo-mojieresti, pe care Alecsandri o ironizase numai“ 2.
    Exemplul lui Caragiale, intreaga valoare educativá a lucrárilor sale si ascufimea lor critica constituie un mesaj despre care scriitorul Jiri Marek afirma: „Marele scriitor román, critic necrutátor al societátii in care a tráit si din a cárui operá rázbate sentimentul de solidaritate cu cei oprimati, ne vorbeste intr-o limbá pe care o intelegem §i noi... Operele lui vor constitui pentru poporul nostru un indemn in lupta $i munca sa...“ 3.
    Consideratá de traducátori model de perfectiune artisticá si literará, opera lui Caragiale a mijlocit cititorului slovac, cunoa^terea unui reprezen-tant de seamá al literaturii noastre. Perfecta corespondentá intre fond si forma „indelung muncitá“ a lásat, pe drept cuvint, realizatorilor traducerii impresia cá I. L. Caragiale este, íntr-adevár, un mare artist al limbii. Cintá-rindu-i fiecare cuvint ales si expresivitatea pe care acesta ar putea s-o degaje, traducátorii au inteles cá I. L. Caragiale este „... un mare dascál $i deschizá-tor de drumuri nu numai prin creatia sa dramaticá dar $i prin preocuparea pentru desávirsirea máiestriei artistice...“ 4.
    Aceste consideratii nu vin insá numai din partea traducátorilor. La aparitia operelor in limba slovacá, critica literará sublinia din nou deplina sigurantá si maturitate a compozitiei lui Caragiale. Unitatea artisticá desá-virsitá, ritmul „momentelor“, fabulatia, cuvintele bine inspírate sint atribute care atestá caracterul elasie si universal al operei lui Caragiale. Despre nu ve-lele lui Caragiale se spune cá „... sint ie^ite de sub un condei minuit cu multá máiestrie...“, iar despre O scrisoare pierdutá cá „... este o piesá, care prin con-
     1	J. Husková, Rumunské divadlo v slulbícti revolu£n$ch mySlienok rokov, 1840—1859, in Sbornik Filozofickej Fakulty XJniverzity Komenského ro£nik XV, Bratislava, 1963, p. 149: „Táto úradná dvojica neskór nasla analógiu v slávnej veselohre I. L. Caragialeho Stra-ten$ list, kde pohotového Sábiutu pripomína obzvlaSt poskok prefekta Tipátesca policajt Pristanda''.
     2J. Husková, avt. cit., p. 154: „Treba vyzdvihnút, ze Caragiale vo svojich veseloh-rách a értách este dóslednejsie a ostrojsie umoenil kritiku spoloínosti buríoázne — veT kostat-kárskej, ktorú Alecsandri iba ironizoval''.
3	Vezi I. Serdeanu, Ecoul moniial al opsrei lui Caragiale, In «Tribuna», VI,
1962,	nr. 23, p. 5.
     4J. Husková, Vetky vzor, in revista «Kultúrny íivot», nr. 25, 9/VI, 1962, p. 5: „Caragiale je velkym uéitelom a ukazovatelom ciest nielen vo svojej tvorbe dramatickej, ale aj starostlivosfou o zdokonalenie umeleckého majstrovstva".
9	— 554