66
DUMITRU COP1LU
tema1. Dintre acestea remarcàm subtilele observa^ii stilistice din articolul istoricului literar maghiar L. Gàldi2. Un studiu despre màiestria cu care a fost tàlmàcit Eminescu nu existà, ìnsà, decit in limba romàna (E vorba de Eminescu in ruse§te, al prof. Mihai Novicov). Constatàm cà prin rezulta-tele din acest studiu—defi analiza se limiteazà la tàlmàcirile incluse in volumul apàrut la Moscova in 1958 — se adaugà o contributie substantialà la obser-vatiile anterioare, care s-au fàcut in diferite lucràri3, despre tàlmàcirile rusesti din Eminescu. Avem in vedere in special aspectele teoretice — probleme ale teoriei fi practicii traducerii — legate de posibilitatea de transpunere a poeziei lui Eminescu intr-o limbà stràinà, in cazul acesta in limba rusà 4, de asemenea,
     1	Ecouri despre édifia din 1958 vezi çi la Demostene Botez, Eminescu ìn limba rusâ, în VN, 1959, 13 ianuarie p. 8 („Am auzit muzicalitatea versului rus din aceastà traducere. Ea a izbutit in mare màsurà sà preia tonul çi fraza muzicalà eminescianà") ¡Victor Kernbach, Eminescu in limba rusà, in GL., 1959, 5 februarie, p. 8 („Spre bucuria unui lector bilingv, se poate spune cà volumul nu are fisuri, çi nici realizàri mediocre. Calitatea ìncepe de la un anumit nivel în sus") ; Tamara Gane, Eminescu in patria lui Pushin, in GL., 1964, 18 iunie, p. 7 („Tàlmàcirile in cea mai mare parte redau tonalitatea versului eminescian, ritmul çi armonia lui interioarà") ; 01 e g Blago vescenski, M. E mi nescu, Cmuxu, în Rsl., XII, Bucureçti 1965, p. 364—370 (Se fac o serie de observafii despre corespondenfele sau inadverten-fele gramaticale, sintactice, lexicale, prozodice, sugerate de lectura versiunii ruse sau de lectura unor cunoscute surse critice româneçti despre Eminescu).
      2	L. Gàldi, Poeziile lui Eminescu în ruse? te, în LR, 1960 nr. 4, p. 87—88 (este remarcatà „excelenta echipà de traducàtori", „introducerea luminoasà çi bine documentata“ çi „cele mai multe traduceri (care) reproduc cu scrupulozitate exemplarà toate amànuntele esentale ale confinutului... de multe ori regàsim însà în ruseçte chiar çi armoniile cele mai intime", de pildà, „strofa a doua din Somnoroase pàsàrele... sunà la fel de frumos ca çi versurile cele mai expresive ale simboliçtilor ruçi". în rest, „din punct de vedere lexical çi frazeologic, cìte sugestii fericite !"...).
     3	Printre altele, douà surse citate, care confin date incomplete sau prezintà fisuri : Indicele bio-bibliografic çi lucrarea lui Konstantin Popovici. Prima include numai date dintre 1950—1959. A doua comenteazà date — îndeobçte cunoscute — numai pînà ìn 1958, iar dintre acestea, majoritatea suscita rezerve, deoarece nu sìnt verificate dupà izvoare de prima mìnà. De aici çi numeroasele inexactitàfi, surse, la rìndul lor, pentru alte erori. De ex. ìn nota 4, (p. 385) din lucrarea Eminescu in ruseste, M. Novicov vorbeçte despre „mai multe poezii ale lui Eminescu traduse în ruseçte la sfîrçitul secolului al XlX-lea", trimifìnd pentru aceasta la K. Popovici, dar care ne trimite la Valeria Costàchel, autoarea unui artieoi din CL., 1939, nr. 6—9, p. 1291. Valeria Costàchel susÇine ìnsà contrariul : „Imposibilitatea de a lucra in bibliotecile ruseçti, nu ne-a permis sà scoatem la ivealà traduceri din Eminescu în ruseçte“. Alt exemplu : douà fraze succesive, dintr-o recenzie a lui Igor Jekin, (Bui. M. Em., 1939, fase. 17 p. 33—36) se refera cu o desàvîrçità claritate la articolul lui I. N. Polovinkin din Enciclopedia Brockhaus-Efron : „Tot despre Eminescu vorbeçte acelaçi Polovinkin, in volumul...". Titlul enciclopediei nemaifiind répétât de Igor Jekin, care citase numai autorul, volumul, pagina çi coloana, K. Popovici îçi ìngàduie ca, pentru acest autor, volum, paginà, coloanà, sà inventeze o „Istorie a literaturii universale" ruseascà, fàrà autor, édifié, an, etc. La fel pro-cedeazà cu „referirile" lui F. Korç despre Eminescu, dar la care nici nu mai face vreo tri-mitere verificabilà. Aceastà metodà aplicatà partial de K. Popovici in lucrarea menzionata devine generala in alte lucràri ale sale, ìn special despte Eminescu çi Puçkin, bazate aproape in întregime pe documentele fictive ale lui Octav Minar (v. sursele de la nota 4, p. 55).
     *	„Poezia nu poate fi tradusà, ci trebuie rescrisà in limba traducàtorului, ca o poezie nouà, ca o creafie originala, dar care se realizeazà numai dupà ce tàlmàcitorul çi-a incorporât desàvîrçit textul poetic pe care vrea sà-1 redea ìn limba sa". Necesitatea „redàrii cît mai exacte a ideii artistice... pàstrîndu-se articulafia interna a ìntregului, gradarea impecabilà a pàrtilor, care adunìndu-se conduc cu necesitate spre concluzia aforistica..." (M. Novicov, art. cit., p. 394)