102
ILEANA BERLOGEA
cu care sìnt primiti ìntotdeauna slujitorii frumosului. Profunzimea, simplita-tea, autenticitatea, capacitatea de a transmite fiorul emotiei puternice fi re-pertoriul cu grijà ales al trupei actorilor din Vilna, au fost apreciate cu cäldurä de publicul bucureftean. Dramaturgia lui Andreev fäcea parte integrantä din profilul artistic al acestui teatru. Piesele scriitorului rus, in interpretarea actorilor din Vilna erau autentice apeluri la compasiune si solidaritatea umana. In vara anului 1923 trupa din Vilna a jucat A cela care primeóte palme si Zilele vietii noastre. „Ceea ce fac actorii din Vilna e simplu fi uriaf ca viata ìnsàfi", nota cronicarul «Rampei», cu prilejul spectacolului1. ìn stagiunea 1926/1927, Alexandr Stein, cel mai bun actor al trupei, fi-a incercat tortele in contor-sionatul doctor Kerjen^ev din Gìndul. Odatä cu Gindul trupa a prezentat in premierä absoluta fi versiunea dramaticä a povestirii Gei §apte spinzurati. Aceastä ciudatä lucrarea lui Andreev, in care sträbate, in ciuda lipsei de perspectiva a luptei revolutionäre, cea mai calda ìntelegere omeneascà fata de cei capabili sä se sacrifice pentru un ideal social fi etic superior, s-a bucurat de mult succes ìn fata spectatorilor romàni. Publicul a primit cu emotie acest nou document al artei lui Andreev, adevärat imn inchinai celor care au murit pe baricadele revolutiei. In 1927, aceeafi piesà a fost jucatä fi de Teatrul de Artä din Varfovia. Actorul german Paul Wegener, celebritate a teatrului european de atunci, a interpretai ìn stagiunea 1927/1928, printre alte roluri, fi pe doctorul Kerjentev din Gindul. Jocul lui Wegener a fost comparai cu acela al lui Manolescu, conceptia lui a pärut insä mai putin darà decit aceea promovatä de teatrul románese. Liniile chinuite, frinte cu unghiuri fi stridente ale actorului german au pus in luminä mai mult maladivul piesei lui Andreev in timp ce Manolescu relevase mai cu seamà omenescul ei.
    Dramaturgia ca fi proza lui Leonid Andreev au zguduit conftiinte, au impresionat prin strigätul profund al omului singur in goanä dupä näluca fericirii fi a ìntelegerii semenilor. Existenta conceputä ca un spital rece, nepà-sätor in care nimeni nu gäsefte aliñare, ca un joc absurd guvernat de forte implacabile fi crude putea fi intilnitä ìn primele decenii ale veacului nostru fi ìn viziunea altor scriitori europeni. Omul mistuit ìn cufca prizonieratului amar al vietii sale pàmìntene se desprindea adeseori fi din paginile de proza sau dramaturgie ale scriitorilor romàni din epoca dintre cele douà ràzboaie mondiale. Färä a putea vorbi despre ucenici directi ai lui Andreev ìn tara noastrà se pot totusi recunoafte anumite similitudini in creatia unor prozatori sau dramaturgi ca Gib. Mihàescu. Romanul Rusoaica sau Pavilionul cu umbre, piesa jucatä cu atìt de mult succes la Teatrul National ìn stagiunea 1927/29, aduc fuga dupä idealuri de neatins, visuri neìmplinite care ìnlocu-iesc obsedant o existentä banalä fi ìngustà, concepute in termeni ce evoeä cu limpezime literatura dostoievschianà fi andreevianà.
*
    Teatrul románese fi-a spus un cuvìnt interesant ìn accep tarea operei inegale a lui Andreev. Spiritul teatrului nostru, scopul säu de artä, legatà stràns de interesele inaintate ale maselor de spectatori, de aspiratiile nobile
     1	«Rampa», 17 august 1923.