EMINESCU 51 CULTURA RUSA
49
distantä de cìtiva ani, din aceeafi perioadä vienezà1 de admiratie pentru etapele revolutionäre din viata popoarelor2.
    in referirile pe care le face Eminescu la Rusia in articolele politice fi literare observäm distinctia netä intre „autocrazia taristä“ fi poporul rus, intre guvernul rus fi „clasele de jos", intre „politica fi poporul rus”, intre „politica rusä cu clasa nepositiva de semidocti“3 fi cultura rusä inaintata, cu scriitorii ei „populari“ (ex. Gogol), intre tiranii imperiului tarist fi figurile istorice ale statului rus, fata de care intotdeauna poetul adoptä o pozitie diferentiatä. O asemenea pozitie a adoptat Eminescu in deosebi in articolele literare. Caracteristice ni se par, in acest sens, cuvintele elogioase ale poetului la adresa lui Petru cel Mare din cronica la spectacolul piesei lui Scribe La moartea lui Petru cel Mare, prezentat la nationalul iefean in stagiuna teatralä 1876—1877. ìn figura lui Petru, poetul admira „0 persoana isterica sim-tind menirea sa nepieritoare pe lume, uriaful, care preface un infinit de stepe ìntr-un imperiu mare, ìntr-o putere europeanä“ ; el ìfi varsä „asupra tuturor iubirea pentru viitorul Rusiei“4. in alt artieoi, Eminescu releva : „netägä-duit ca istoria Rusiei studiata in legäturile ei de cauze fi efecte, ni va arata un fel de unitate de dezvoltare, precum n-o ìntilnim la un alt popor“5.
    Dupä cum ne dovedesc articolele despre Revizorul, Moartea lui Petru cel Mare, Suflete moarte etc., toemai asemenea surse literare trebuie sä fi contribuii, ìntr-o mai mare mäsurä decit celelalte surse, la formarea unei concepiti obiective fatä de destinul istorie al poporului rus, fatä de traditiile sale culturale inaintate.
     1	Cîteva au fost evenimentele principale din aceasta perioadà sub influenza càrora opti-mismul eminescian capàtà ìn filozofia practicà si in ideile artistice ale poetului expresia artistica cea mai clara denotìnd o concep^ie militantà, cea mai inaintatà pentru vremea sa : evenimentele Comunei din Paris, contactul cu literatura marxistà, constituirea societari „Romània-Junà", pregàtirile pentru serbarea de la Putna çi pentru Congres, contactul cu Universitatea vienezà, care a reusit pentru prima datâ sà consolideze sistemul culturii ^tiintifice a poetului autodidact.
     2	Astfel, ìn lupta sa pentru „sfàrìmarea monarhilor", pentru ràsturnarea stàrilor sociale ?i nazionale nedrepte, Toma Nour, eroul revolucionar din romanul postum Genìu Pustiu se exprima la un moment dat cà in aceasta luptà comunà „nimeni nu-i obligat sa fie virtuos; (dar) fiecine sà fie drept — ?i cînd sentin^a a celui drept nu gàseçte carnefice : fà-te singur carneficele ei". Vezi M. Eminescu, Geniu pustiu, roman inédit, Bucureçti, „Minerva", 1906 (1907), ed. II, I. Scurtu, p. 174. Ìn alte lucràri, poetul cheamà cu mai multa ìndràznealà pe cei multi, nedreptàtiÇ;i. la lupta cu tiranul dusman, „de a sparge capul nàpìrcii sub picior" (Andrei Muresanu, 1871), si mai mult, de a zdrobi „orìnduiala cea crudà $i nedreaptà" (ìmpdrat fi proletar, prima variantà Proletarul, scrisà la Viena in 1870). Desluçind „ìn^elepciunea vremu-rilor" poetul îçi trimite pe unul din eroi sà „ràscoleascà popoarele contra regilor çi legilor lor, sa ràstoarne regii çi mai marii pàmìntului“ (Povesle indica ; ìnainte de 1873). Altà datà poetul are chiar viziunea „pieirii tiranilor“ (Junii corupli, 1869).
      3	S.P. si L., p. 10. O asemenea atitudine, diferen^iatà, se desprinde çi din articolele despre Austro-TJngaria, in care gàsim çi referinte la Rusia. Este vorba de delimitarea pe care o face intre magnaci (çi exponenÇii lor ideologici, „descreeráti", partizani ai politicii de dezna^ionali-zare a celorlalte popoare) ?i poporul maghiar, care, „bun çi blìnd cum sìnt toate popoarele... pàrea predestinat sà tràiascà in pace çi-n fràfie cu romànii" („FederaÇiunea", nr. 38—39, 1870). Asemenea precizàri ale poetului, fundaméntate mai ales in proza sa, bareazà tendinta (mai veche in criticà) de a face din Eminescu un xenofob.
     4	S.P. fi L„ p. 360.
      6	Idem, p. 129.
4	— 5M