228
C. N. VELICHI
o liberiate mai mare, atìt pentru studenti, cìt fi pentru profesori. Pentru studenti, libertatea consta in alegerea cursurilor de audiat. Bogdan era impotriva sistemului german, care màrginea aceastà liberiate numai de numàrul minim de ore ce trebuiau audiate de studenti. E1 era ìnsà in aceastà privintà pentru o liberiate ceva mai mare decit cea datà de regulamentul din 1897, spre a favoriza specializarea fi cercetarea ftiintificà. De asemenea, ìntelegea cà la Iafi conditiile de lucru erau aitele fi cà facultatea de acolo avea nevoie de un alt regulament. De aceea, cerea ca cele douà facultàti sà aibà regulamente separate, necesare nevoilor fiecàreia in partex. Tot aici Ioan Bogdan sublinia necesitatea organizàrii sistematice a seminariilor universitare, putin folosite cu ani in urmà. Defi consiliul permanent ìfi dàduse un aviz favorabil si defi ministerul recomanda, in aprilie 1908, aprobarea proiectului de regulament, aceasta intimpinà incà rezistentà. De aceea, la 6 mai 1908, in fedinta consiliu-lui permanent de instructiune, prezidatà de ministru, au fost convocati fi decanii celor douà facultàti, precum fi delegatii acestora in senatul universitar. A.D. Xenopoi, decanul Facultàtii de filozofie fi litere din Iafi, nu a ràspuns ìnsà la aceastà convocare. S-a luat in discutie din non proiectul de regulament al comisiei mixte conduse de Ioan Bogdan, precum fi proiectul separat pre-zentat de Facultatea iefeanà. S-a càutat in generai o solutie de mijloc, pentru a se salva existenta regulamentului unic. Atìt ministerul, cìt fi consiliul permanent au opinat pentru o anumità màsurà in privinta specializàrii. In con-secintà, comisia mixtà a reluat proiectul, aducìndu-i in acest sens unele modifi-càri. Cele mai importante au fost urmàtoarele :
     1.	Renuntìndu-se la o specializare prea mare, s-au unificat titlurile diplo-melor de licentà ale celor douà facultàti, pàstrìndu-se vechea ìmpàrtire in cele patru specialitàti : filozofie, filologie clasicà, filologie modernà fi istorie-geografie. Pentru a salva specializarea, licentiatii in filologia modernà puteau sà-fi aleagà ìnsà specialitàtile : a) limba romàna fi filologia romanicà, b) limba fi literatura francezà, c) limba fi literatura germana. Ca o exceptie, acefti licenziati se puteau prezenta la examenul de capacitate pentru profesorii secundari la cel putin douà materii. Materia principalà era aceea din care si-au trecut licentà, iar cea secundarà se aiegea dintre materiile pentru care s-au dat examene partiale sau care au intrat ìntre materiile de licentà.
     2.	S-a desfiintat cea de-a patra specialitate a sectiei de filologie modernà, fi anume « literatura romànà », deoarece ea nu dàdea licentiatilor dreptul de a se prezenta la examenul de capacitate. Materia ràmìnea ìnsà ca obiect de studiu obligator la specialitatea limba romànà fi filologia romanicà fi ca obiect facultativ la specialitatea limba fi literatura francezà.
    3.	Deoarece la Iafi geografia se studia la Facultatea de ftiinte, iar la Bucurefti la Facultatea de filozofie fi litere, noul proiect prevedea fi o licentà in geografie, la care se puteau prezenta absolventii Facultàtii de ftiinte. Aceasta dàdea posibilitatea licentiatilor in ftiinte naturale sà ia ca materie secundarà la examenul de capacitate — geografia.
     1	Raportul lui Ioan Bogdan càtre minister din 20 nov. 1907 in Dos. 110/1907, f. 137—40. Vezi si Ioan Bogdan, Citeva reflexiuni asupra legii invàfàmintului superior de la 1898, in Lui Spiru C. Haret, Bucuresti, 1911, p. 680—687; idem, Libertatea studiilpr ‘ n facultàti, in CL, XLII, 1908, nr. 2, p. 239—243.