94
ILEANA BERLOGEA
    ìn Franta, Andreev este jueat de Georges Pitoeff, in Germania este pus in scena de Reinhardt.
    Pentru Antonio Gramsci Anfissa a insemnat o ìntilnire zguduitoare cu adincimile sufletului omenesc1, iar esteticianul italian Adriano Tilgher considera aparitia lui Leonid Andreev ca pe unul din fenomenele cele mai importante ale teatrului european. Eroii lui Andreev sint, dupä Tilgher, cuprinsi „de o infinità nostalgie de frumusete fi puritate“2 ; in ciuda „durerii umane nesfir-fite“3, pe care o exprimà ei, in opera lui Andreev „rämine speranta unei vieti noi, speranta unei lumi noi“ 4.
    In aceeafi perioadà, pentru istoricul de teatru Guido Ruberti, Leonid Andreev este „un colos al gindirii“5 ..., „care dezvoltà o fizionomie proprie ce nu se poate confunda cu nici una dintre acelea ale ìnaintasilor" 8.
    Acest real succes de care s-a bucurat Leonid Andreev nu s-a datorat intimplàrii fi nici goanei dupä formule inedite, ci corespondentei reale dintre càutàrile lui fi criza spiritualà pe care o träia pe atunci intreaga Europä, crizà adincità mai cu seamà in deceniul care a urmat dupä primul räzboi mondial. Piesele lui au ràscolit conftiinte, au fost prilej de adevàrate revizuiri de valori pentru spectatorii multor täri. Orizontul sàu ideologie e confuz, solutiile intunecate, dar eie sint izvorite dintr-o fràmìntare sincerà fi dintr-o categoricä negare a lumii burgheze. In aceastà atitudine s-au recunoscut contemporanii lui din Rusia fi spectatorii europeni, in bunà parte lipsiti de conftiintä revo-lutionarà, nepregàtiti din punct de vedere ideologie, färä posibilitatea de a sesiza limitele lui Andreev, emozionati realmente de autenticitatea anxietàtii lui. „Andreew a fost o figurà adinc tragicà" — spune despre el cercetàtorul sovietic Alexandr Dìmfit. „El s-a sträduit sä abordeze temele social-filozo-fice importante, care fràmintau pe atunci societatea“ 7. Ìn monografia inchi-natà vietii lui Andreev, un alt cercetàtor sovietic L. Afonin incearcà sà explice succesul dramaturgiei lui Leonid Andreev pe plan mondial, mai cu seamà prin corespondenta crizei spirituale träitä de scriitor fi alàturi de el de multi intelectuali ai lumii burgheze. „Interesul fatà de operele lui Leonid Andreev peste granitä nu este intimplàtor. La inceputul veacului, creatia lui a atras cercuri largi de cititori, datorità caracterului ei anarhico-revolutionar, lucru acesta fiind legat, färä indoialà, fi de apropierea evenimentelor revolutionäre care avuseserà loc in Rusia. In cel de-al doilea deceniu... nu se poate sä nu recunoaftem cà opera lui Andreev devine peste granitä obiectul atentiei, exact in momentul in care sint mai putemice fenomenele crizei societätii capitaliste, cind exploatarea impinge la luptà intelectualitatea mie burghezä“ 8.
     1	A se vedea cronica la piesa Anfissa, jucatà la Teatrul Carigano din Roma, la 14 noiembrie 1920, In voi. Antonio Gramsci : Letteratura e vita nazionale, ed. IV, Torino, 1954, pp. 384—386.
2	Adriano Tilgher: Studi sul teatro contemporaneo, Roma, ed. Ili 1928, p. 295.
     3	Ibidem, p. 313.
     4	Ibidem, p. 307.
6 Guido Ruberti: Storia del teatro contemporaneo, Bologna, 1928, voi. Ili, p. 1027.
     6	Ibidem, p. 1028.
     7	Al. Dìmsij: O nbecax JleoHuòa Audpeeea, din voi. Leonid Andreev, Ilbecbi, Moscova, 1959, p. 19.
     8	L. Afonin: JleoHud Anòpeee, ORLOV, 1959, p. 222.