LEONID ANDREEV $1 TEATRUL ROMANESC
103
ale intelectualitàtii, animata de sentimente democratice autentice, fi-au pus pecetea in alegerea si interpretarea dramaturgiei andreeviene, fácind cunoscut spectatorilor, mai cu seamà latura umana a creatiei lui, compasiunea fi inte-legerea larga, calda, generoasà fata de omul màrunt prins in ghearele unui destin nemilos ; adicà acele tràsàturi care il legau pe Andreev de traditiile bune ale literaturii ruse, de umanismul lui Tolstoi, de delicata intelegere a suferintei umane a lui Cehov.
    Operele lui Andreev amestecà valorile cu zgura, cenusa cu diamantele. Limitele lui ideologice, tendinta de a pune in lumina mai cu seamà aspectele intunecate ale vietii, pesimismul, sarcasmul, negarea omului, au fàcut ca lucràrile lui sa ramina decenii la rind in rafturi de biblioteca. N ai vi t itile de constructie ale pieselor, lipsa de consecventà a eroilor, rezolvàrile melodrama-tice ale situatiilor au fàcut ca si teatrele fi spectatorii sà uite de autorul prefe-rat odinioarà. Conflictele sale ne par astàzi livrefti fi fortate, deznodàmintele banale. Ne recunoaftem parcà in aprecierea fàcutà de Silvio d’Amico in Storia del teatro drammatico asupra operei lui : „La Andreev apare incontinuu o storiare, un artificiu, o combinatie prestabilità fi voità, care de prea multe ori dau operei sale tonalitàti de evidentà falsitate. De aceea, Rusia sa nu pare in nici un caz prezentatà de un rus, ci de un scriitor care face o versiune (dacà nu chiar o parodie) pentru rufii autentici. Spaima sa exageratà, dincolo de orice limità, sfirfefte prin a ne làsa reci, ca in fata unui lucru conventional" 1.
    Opera dramaticà a lui Andreev a fost datà uitàrii, odatà cu trecerea timpului. O uitare compietà a creatiei teatrale a acestui chinuit artist ar fi o grefealà, deoarece el a fost fi ràmìne, in ciuda limitelor lui, un creator de valoare, un descoperitor de procedee dramatice noi fi un sincer critic al lumii burgheze. Ca ìnnoitor, nu a avut poate forta sà-fi duca intendile pinà la capàt, dar prin modalitàtile puse in circultie de piesele lui, a dat un imbold celor care i-au urmat. A dus càtre desàvirfire anumite mijloace ale teatrului sim-bolist fi a deschis drumul expresionismului. A eliberat scena de servitutea prezentàrii imaginii fidele a reali tàtii ìnconjuràtoare fi a creat hipérbola gro-tescà fi pateticà. A adus masa in scenà fi i-a aràtat posibilitàtile plastico-dramatice. A ràscolit subconftientul fi i-a dezvàluit forta intunecatà asupra hotàririlor omenefti. A unit ironia cu lirismul, descoperind noi laturi ale tragi-comicului modem. „Ca artist, Leonid Andreev avea simtul ascutit a ceea ce era autentic fi valabil in realitatea obiectivà, perceperea subtilà a transformà-rilor sufletefti, darul sugestiei in culori pregnante a zugràvirii relatiilor dintre oameni, in fórmele lor multiple“ 2, spune Tamara Gane, in introducerea la volumul de Nuvele, apàrut in romànefte in 1963. Leonid Andreev nuvelistul este insà simplu de descifrat, fiind mai aproape de traditia realismului critic, in timp ce ca dramaturg el este inconsecvent, intunecat, amar, cinic. Locul ocupat de Andreev in trecut in teatral románese ne inlesnefte drumul intele-gerii lui de azi, deoarece vii fi adevàrate in operele lui sint acele pàrti care constituie màrturia chinurilor fi a càutàrilor febrile pe drumul adevàrului, mila fatà de cei sàrmani fi protestul fatà de nedreptate.
1	Silvio d'A mico, Storia del teatro drammatico, Milano, ed. IV, vol. IV, 1958, p. 44.
      2	L. A n d r e e v, Nuvele si povestiri, Bucure$ti, 1963, p. 17.