EMINESCU ÇI CULTURA RUSA
63
editiilor eminesciene in limba rusà se ridicà la 15 dacà adàugàm cele 3 culegeri antologice din 1921 (N. Dunàreanu si L. Marian), 1928 (V. Lafkov) fi 1935 (0. Gordon), iar dacà adàugàm si cele trei antologii, tot antebelice, ale lui A. Feodorov, V. Katranov si A. Luskalova, numai partial publicate, acestea se ridicà la 18. Pe lingà editiile in limba rusà mai trebuie amintite fi 6 editti realizate in alte limbi ale popoarelor U.R.S.S. (armeanà, gruzinà, letona fi ucraineanà). in afara tàlmàcirilor incluse in volume existà ìnsà fi foarte multe ràspìndite in presà. Printre acestea am gàsit pinà acum Imparai fi proletar (14 variante), La steaua, Criticilor mei, Luceafàrul (3 variante), Cugetàrile sàrmanului Dionis, Scrisoarea III, Somnoroase pàsàrele, Ce te legeni... (2 variante), §i dacà..., Scrisoarea I fi //, Ai nostri tineri etc.
    In comparatie cu alte tàri, unde in perioada postbelicà au apàrut numai cite o editie din scrierile eminesciene (numai in Ungaria au apàrut 2), editiile publicate in U.R.S.S. sint mai cuprinzàtoare fi se disting prin nivelul artistic al tàlmàcirilor si prin tinuta lor graficà si editorialà (mai ales editiile apàrute la Moscova in 1950 — 54 poezii — fi 1958 — 117 poezii). Editia festivà a poeziilor lui Eminescu apàrutà la Moscova in anul 1950 fi epuizatà in cìteva sàptàmini, ca fi aceea din 1958, ingrijità de I. Kojevnikov, se numàrà printre cele mai complete si mai reufite prezentàri ale creatiei lui Eminescu in alte limbi. Eie au fost realizate de poeti fi traducàtori consacrati, care ,,au trebuit sà lucreze mult pentru a reda in limba rusà frumusetea tulburàtoare fi suflul viu al poeziei eminesciene“ 1.
    Aparitia la finele anului 1958 a celui mai reprezentativ volum de tàlmà-ciri rusefti din opera lui Eminescu, (tipàrit ìntr-un tiraj de 20.000 exemplare), a fost marcatà ca „eveniment cultural“ deoarece, afa cum s-a precizat fi in presa noastrà literarà, ,,e cea mai compietà culegere din poeziile lui Eminescu din cite au apàrut nu numai in U.R.S.S., dar in generai fi in stràinàtate“ 2 fi se distinge prin valoarea artisticà a traducerilor fi realizarea criticà a editici s.
    Momentul cind Eminescu a dobindit o largà audientà in Uniunea Sovietica se situeazà imediat dupà aparitia primului volum de tàlmàciri din 1950. Treptat, in raport cu inmultirea numàrului de traduceri rusefti fi cu versiu-
    1	G. Korotkevici Dragostea poporului sovietic pentru opera marelui poet român, GL. 1953, 24 febr. p. 4.
    2	Mihail Novikov, Eminescu in limba rusà. Pe marginea unei edifii de versuri, VN, 15 februarie 1959. Observafiile generale din artieoi vor fi reluate $i dezvoltate ìn stu-diul Eminescu in ruseste, în RITL, torn. 13, nr. 2, 1964, p. 385—409.
     3	Volumul cuprinde 117 poezii, orìnduite $i datate cronologie dupà édifia Perpessicius. Ampia §i documentata prefatà—studiu (p. 3—19), semnatà de Iuri Kojevnikov (critic literar ?i cercetàtor çtiinfific al Institutului de literaturà universalà „ A. M. Gorki" de pe lîngâ Academia de Çtiinfe a U.R.S.S., bun cunoscàtor al limbii çi literaturii romàne clasice ?i con-temporane), explicà marelui public sovietic, in lumina esteticii marxist-leniniste, substanfa, noutatea si farmecul poeziei eminesciene. Explicà de asemenea limitele acesteia nu prin influente stràine, ci ca izvorind nemijlocit din realitâfile românesti : poetul tràieçte in epoca prà-buçirii idealurilor revoluÇionare ale anului 1848, dar Inainte de afirmarea proletariatului ca o clasà putemicà de sine stàtàtoare. PrefaÇatorul vede in legatura cu poporul $i cu creala folclorica principalul izvor de inspirale al poeziei lui Eminescu. Despre aceastà édifié vezi çi Oleg: