CRITICA 51 BIBLIOGRAFIE
305
de asemenea mereu controversatà, a datei de infangare a Comitetului, conchizindu-se cà aceasta ar fi prima jumàtate a lunii octombrie 1869.
      Unele aspecte ale actività^ii emigratici bulgare din Bucurefti fi intrucitva a lui Karavelov insufi se regàsesc in comunicarea lui Kr. Sarova despre Opima publica progresista din Muntenegnt si mifcarea de eliberare bulgara la Inceputul celui de al 8-lea deceniu al secolului al XIX-lea (p. 85— 104). Karavelov este acela care continua colaborarea cu muntenegrenii, stabilità incà de Rakov-ski in 1863. Acum (1871—1873) apare la Cetinje gazeta revolucionará „Crnogorac", grupind in jurul ei pe tinerii revolucionan muntenegreni, in frunte cu Simo Popovié, adepti ai socia-listului slrb Svetozar Markovió. Ziarul se intereseazà de activitatea emigratici bulgare din Zara noastrà, redà proclamatale acesteia, are corespondente de aici, una intitulatà „In Bucurefti''. Pe de altà parte, aici se difuzeazà ziarul muntenegrean. In 1871 vine la Bucurefti serdarul Pero Matanovié. ín calitatea sa de reprezentant al organiza^iei „Druzina“ din Novi Sad fi de la Cetinje, care urmàrea eliberarea Bosniei fi a Her^egovinei, Matanovié incheie cu emigrala bulgarà din Romània o convenne de ajutor reciproc fi acquile comuna in cazul izbucnirii unei ràscoale in Bulgaria, Bosnia fi Herzegovina sau in Albania. Mai ìnainte purtase tratative cu bulgarii fi socialistul bosniac Vasa Pelagié, in vederea unei ràscoale generale.
      Alte aspecte ale relatiilor romàno-bulgare, de data aceasta pe tàrìm cultural, se gàsesc in comunicarea lui E. Niederhauser despre Tipografia Universitàfii din Budasi renasterea búlgara (p. 123—136). Autorul nu se limiteazà numai la problema tipàriturilor bulgàrefti, pilline la numàr, ci insereazà in expunere informagli fi despre tipàriturile in alte limbi, inclusiv cele in limba romàna, in primii trei ani de la inaugurarea tipografici chirilice (1795—-1798) se tipà-resc la Buda o serie de càrfi bisericefti fi manuale in limbile sirbà, romànà fi ruteanà. Tipografia angajeazà lucràtori tipografi fi cenzori cunoscàtori ai limbilor respective. Ca cenzori de limbà romànà se succed : loan Onisor, Samuil Micu Klein fi Petru Maior. Pinà la 1877 se vor tipàri aici, printre áltele, 283 càrti in limba sirbà, 87 in romànà, 4 in greacà, 9 in bulgarà. Este interesantà motivarea pe care o dà sirbul Const. Ogneanovié ini^iativei sale de a tipàri in versuri „Viata sfintului Alexei“ : el dorefte instruirea bulgarilor pentru ca aceftia sà nu se rufineze de najionalitatea lor, dindu-se unii drept sirbi, iar al^ii drept romàni. Tipàriturile bulgàrefti gàsesc la Buda prea pu^ini prenumeranZi (numai cinci) ; in schimb, numàrul lor este foarte mare printre bulgarii din Bucurefti, Timifoara fi Blaj.
     Alt material maghiar, scos la ivealà de P. Miatev fi publicat aici, se referà la Folosirea pàsunilor din Dobrogea de càtre mocanii transilvàneni in 1870 (p. 443—454). Este vorba de oierii din imprejurimile Hunedoarei, Sibiului fi Sf. Gheorghe care fàceau transhumanZa pe teritoriul de atunci al Turciei, pe baza unor convenZii speciale. In comentar, autorul se referà fi la antecedente, dar in aceastà privinZà el se limiteazà doar la datele excerptate din textele celor patru documente, cind este bine ftiut cà rapoartele consulare austriece din perioadele anterioare slnt bógate in informaZii despre regimul mocanilor.
     Este foarte interesantà Istoria comunei Bobostita din Albania de Petrak Peppo. Bobof-tiZa, de care s-a ocupat in lucratile sale fi acad. Iv. Snegarov, situatà la sud-est de Korcea, este locuità de ràmàfite ale populaZiei slave vechi care fi astàzi vorbefte un grai ce Zine de grupul de sud-vest al dialectelor din Macedonia. ín vechime localitatea a fàcut parte din teritoriul stàpìnit de Marko Cràiforul. In vremea stàpinirii otomane, care cuprindea Boboftita din anul 1381 (pinà la 1912), aceastà comunà se bucura de un regim de autonomie, fapt care totufi nu i-a scutit pe locuitori de silniciile turcesti fi, din aceastà cauzà, o parte din ei au emigrat in Bulgaria, cei mai multi in Aidemir — din Zinutul Silistrei. Ulterior, Ali-Pafa li constringe pe locuitori sa-fi vindà comuna. Ca atare, dupà lichidarea lui Ali-Pafa, comuna trece in stàpi-nirea directà a sultanului. Datorità condiZiilor de existenZà tot mai grele, partea cea mai mare din locuitori emigreazà in Bulgaria fi in Tara Romàneascà. Coloniile boboftiZenilor din Zara noastrà (de la Pitefti si Bucurefti), vor prospera dovedindu-se mai tlrziu in stare sà ajute pe compatrioZii lor ràmafi acasà ca sà-fi ràscumpere comuna de la sultán. Aceastà veche dorinZà a bobostiZenilor ràmafi in patrie fi a celor emigraZi in Zara noastrà se realizeazà in 1875 cu ajutorul bànesc substanZial dat de colonia din Bucurefti. Scrisoarea comunitàZii din BoboftiZa adresatà in acest sens conaZionalilor din Zara noastrà, precum fi alte citeva acte in aceastà pricinà, pàstrate la Korcea, se publicà in limba greacà a originalelor (p. 178—179).
     ín afarà de materialele aràtate mai sus, in volumul de faZà se gàsesc fi alte contribuZii valorease.
20	— 554