126
GH. CALIN
    Comparine! textul tradus cu originalul sàu, se poate constata : pe cìnd in textul románese se spune cà biletele le-a fost cumpàrat, deci se folosefte o forma arhaicà a mai-mult-ca-perfectului, in traducere, verbul auxiliar apare la forma lui de prezent (sú kúpené). Nu este ìnsà vorba de vreo nerespectare a timpului. Exemplu sú kúpené este la diateza pasiva, in care caz el exprima o actiune terminata, iar nu in curs de desfasurare 1, si deci nu contravine origi-nalului.
    La fel de corectá este si traducerea celui de al doilea exemplu (ten si zabil octa). Dacá se iau in consideraiie elementele componente ale mai-mult-ca-perfectului perifrastic, (auxiliarul a fi urmat de participiu) desigur cá mult mai apropiatá formulei, ala a fost ucis pe tatà-sàu, ar fi fost constructie bol si zabil otea (fi nu si zabil). Acest timp (bol si zabil) este cunoscut in gramatica slovacà sub denumirea : davnominuty cas 2 si el ar fi corespuns acceptiunii textului original. Folosindu-se insa destul de rar si de regula in texte vechi, traducatorului i s-a pàrut nepotrivit, fi 1-a evitat.
    O constructie morfologica deosebità intilnim la Caragiale fi atunci cind folosefte gerunziul in locul participiului trecut. ín D-ale Carnavalului se gáseste acest fel de gerunziu. Spre ex. :
 ... Confina oarbá?	... Slepy tanec?
Sá má fi cunoscindì	2e by ina bol spoznal? (CV, II, p. 35).
(CO, I, p. 207).
    Neconcordanta din original, dintre forma fi continui, 1-a impiedicat pe traducàtor sa foloseascá gerunziul (spoznavajüc) 3. Formulata incorect, dar intentionat ironica, propozitiunea exprima o actiune presupusà, bánuitá. Sesizatà de traducàtor, propozitia a fost tradusá prin conditionalul trecut (by ma bol spoznal), care, spre deosebire de conditionalul prezent (by ma spoznal), are toemai calitatea de a exprima o actiune petrecutà in trecut ca nesigurá, bánuitá 4. ín acest fel, traducerea pástreazá intoemai sensul origi-nalului, unde verbul fiind la prezumtiv 5, a fost redat in limba slovacà prin-tr-un mod asemánátor: conditionalul optativ.
    Eroii lui Caragiale folosesc uneori fraze lungi, fàrà legàturà ìntre ele, lipsite de un continui logie, punctate cu pleonasme fi nonsensuri6. Proprii
    1	Vezi în ac. privin^â, Eugen Paulin y, Kratkd gramatika slovenskd, Bratislava SPN, 1960, p. 107.
      2	Vezi, E ug. P a u 1 i n y, op. cit., p. 108.
     3	Ca çi în limba românà, în limba slovacâ subiectul gerunziului nu poate fi diferit de su-biectul propozi^iei decît cînd ambele sînt exprimate, sau cînd reiese clar care este obiectul fie-câruia din cele doua verbe. Vezi, în aceastà privintà, Gramatica limbii române, Bucureçti, Edi-tura Academiei R. S. România, 1966, édifia a Il-a vol. I, p. 232 çi Eug. Paulny, op. cit., p. 109.
    4	Cf. Eug. Pauliny, oÿ. cit., p. 109.
     5	Cf. exemplul tipic de prezumtiv oi fi mirosind, folosit tôt de Caragiale, citât çi de Gramatica limbii române, vol. I, p. 223.
    6	Vezi çi Çerban Cioculescu, Din tipologia lui Caragiale, în culegerea «Limba çi literaturà», vol. VIII, Bucureçti, 1964, p. 286.