CRITICA SI BIBLIOGRAFIE
317
vede cä bulgarii alcätuiau in 1877 milizie pàmìnteana pentru apärarea punctelor de comunicati!, se ofereau ca ghizi si ca informatori ai trupelor ruseçti etc. Ca oameni de nädejde figu-reazä în aceste acte $i cunoscuZii militanti ?i haiduci Panaiot Hitov çi Filip Totiu. în scri-soarea de recomandare pentru un bulgar ca ghid, se precizeazä cä el cunoaste foarte bine Oltenia.
      Un caracter mai larg are articolul PeeojiioifuoHiioe HapoÒHmecmeo u HaifUOHa.nno-oceo -vodumeAbHoe deuotceme m EajiKcmax e 1875—1886 ee., (Narodnicismul revolucionar çi miç-carea de eliberare nationalà din Balcani in 1875—1876, p. 63—82). Ràporturi între miçcarea revolucionara a narodnicilor si slavii de sud existau mai dinainte, dupä cum se vede din faptul cä jurnalul emigranCilor «Bnepefl» era solicitât în Serbia, în únele oraçe din Bulgaria, precum si de revoluCionarii bulgari din Bucureçti. Materialele inedite descoperite acum aratà cà aceste relaCii se lärgesc çi capätä forme mai concrete în condiCiile luptelor ce se desfäsoarä în Balcani, în anii 1875—1876. Narodnicii ruçi din emigrale, ìn special curentul celor tineri ìn frunte cu S. M. Kravcinski, considerìnd cä prin participarea la ràscoala din HerCegovina vor cîçtiga experientä de luptä pentru adunile ulterioare din Rusia, trimit acolo un grup de voluntari. Participarea acestui grup, de altfel de duratà destul de scurtà, nu a influenCat cu nimic mersul räscoalei, dar partecipanti narodnici au putut sâ-çi dea seama cà revoluCia socialà dorità de ei nu putea fi înfàptuità înainte de eliberarea naCionalâ çi cä pot exista çi alte forme de acCi-une, care pot fi folosite în Rusia.
     Grupul lui Bakunin de asemeni s-a interesat de evenimentele din Balcani çi a socotit •cä ar fi momentul pentru înfâptuirea planului din 1872 de a da o loviturâ în Serbia. în acest scop a fost trimis un reprezentant al grupului sä ia legâtura cu socialiçtii din Serbia. Acestia, privind lucrurile mai realist, nu au acceptai planul.
     în 1876, emigranti narodnici, eu excepta unora din România, au fost mai unanimi în pärerea cä nu trebuie sä contribuie la instaurarea la putere a unei burghezii naCionale exploatatoare în locul feudalilor turci. De aceea Comitetul revolucionar central bulgar din România nu reuçeçte sä atragâ pe narodnicii emigraci sä se înroleze ca voluntari pentru Bulgaria, desi reprezentantul lor N. K. Sudzilowski (= dr. Russel) ia parte la pregâtiri. în schimb în Serbia vor veni voluntari çi în acest an, însâ din Rusia, mai cu seamä din rîndurile studenCimii de la Petersburg. Ulterior, aceçtia vor fi foarte activi în luptele sociale din Rusia.
      O altä serie de materiale din acest volum privesc istoria Serbiei çi chestiuni de istorie iugoslavä.
     Astfel, I. S. Dostian serie 06 onucamu Cepöuu cde/iannoM e 1830 e. pyccKUM offiuyepoM PoiejiuoH-CaiuaäbcKUM, (Despre descrierea Serbiei aleätuitä în 1830 de cätre ofiCerul rus Roze-lion-Saçalski, p. 104—116). Este vorba de o „Scurtä ìnsemnare statistica despre Serbia" (32 file) si de o „Descriere statistica a Serbiei" (123 file), pästrate ìn Arhiva istoricä militarä. Autorul le-a ìntoemit din insärcinarea lui Diebici si Kiselev, care 1-au trimis ìn Serbia pe lîngâ KoCebue, ca ìn chip formal sä ia parte la discutarea problemei celor çase Cinuturi nerestituite Serbiei. De aceastä misiune a lui Al. Grigorievió Rozelion-Saçalski nu a çtiut nimic nici M. Gavrilovié, autorul celei mai dezvoltate si mai documentate monografii despre guvernarea lui Milo? Obrenovié. Ambele descrieri cuprind informaCii preCioase despre situaCia politica si economica a Serbiei, despre obiceiurile si psihologia poporului sìrb.
     în continuare, E. P. N a u m o v prezinta Ifenmie Mamepua.ibi no ucmopuu eo3poMcde-huh cepócKOZO zocydapcmea, (Materiale preCioase privind renaçterea statului sìrb, (p. 117— 119) de fapt o recenzie asupra volumului de documente „Tribunalul din Belgrad între 1819—• 1830“, apärut la Belgrad în 1964. Se face observaba cä Cäranii sîrbi au devenit proprietari deplini asupra loturilor lor de pâmînt în 1838 (prin Constituée) çi în 1839 (prin legea promulgata) çi nu în 1830 sau în 1833, cum s-a considérât în literatura de specialitate, inclusiv stu-diul introductiv la volumul recenzat.
     Restul de materiale privesc mai îndeaproape relaCiile iugoslavo-ruse. I. V. Ciurkina serie desprn IOeoc.aaecKue cmuneuduambi C.iaemtcKozo ynume/ibcnoeo Mncmumyma e ricmepôypze {1866—1882 ?z). (Bursieri iugoslavi la Institutul Pedagogie slav din Petersburg (1866—1882 p. 123—128J. Acest Institut a adâpostit în decursul anilor’indicaci 213 intelectuali slavi din pärCile Austro-Ungariei, emigraci de acolo din cauza persecuCiilor. Dupä ce se calificau ìn Institut, ei erau de obicei profesori de limbi clasice la liceele ruseçti. Dintre aceçtia, 17 erau iugoslavi, marea majoritate sloveni catolici. Autorul urmäreste cariera unora dintre ei in invä-tàmìntul rusesc. Mai bógate sìnt datele despre Franz Celestin, un aprig militant pentru cauza