290
CRITICA $1 BIBLIOGRAFIE
astfel posibilitatea studierii dinlàuntru a procesului literar, stabilind corelafia logica si nu ìntìm-plàtoare dintre diferitele literaturi. Aceastà metodà este o màrturie elocventà a marilor posibilitàfi ce stau in fa^a cercetàtorului marxist atunci cînd foloseçte metoda concret istoricà de cercetare a procesului literar. Fundamentindu-si in introducere ideea necesitaba compararli literaturilor nazionale dintr-o epoca anumità, cercetàtorul sovietic trece la examinarea core-la^iilor dintre literatura rusà çi apuseanà din douà puncte de vedere, expuse in cele douà pàrfi ale carpii : prima parte, inchinata problemelor influenti literaturii apusene asupra literaturii ruse, iar cea de a doua, studiului influenti literaturii ruse asupra literaturii vesteuropene.
      Pentru a asigura o abordare çtiinfificà a materialului, V. I. Kulesov scoate in evidenza douà forme de bazà a legàturilor literare : „legàturi pe bazà de contact (traduceri, pastine, influente, imprumut çi áltele) çi analogii sau asemànàri istorico-tipologice care apar independent de contact (mai précis acestea nu sìnt legàturi, ci locuri comune, sootnosenia) ". în cartea sa cercetàtorul insista cu precàdere asupra primei din aceste forme, stràduindu-se sà aprofundeze diferitele laturi ale dezvoltàrii literare ruseçti a primei parti a secolului XIX, demonstrìnd originalitatea $i particularitatea literaturii ruse. Pentru tratarea stiin^ificà a problemei inter-dependen^ei dintre literatura rusà çi literatura ^àrilor apusene V. I. Kuleçov creeazà „fundalul" constìnd in làmurirea legàturilor personale dintre scriitori çi acelora prin intermediul presei. în prima parte a carpii acest capitol se ocupà de càlàtoriile oamenilor de culturà rusi in strài-nàtate (Turgheniev, Kiuhelbeker), de „transmetteurs-ii" care au ràspindit literatura rusà in stràinàtate (Viazemski, Poltora^ki, K. Marmier, A. Melgunov, V. Volfzon, Varngagen von Enze), de ziarele cu ajutorul càrora Rusia a cunoscut literatura apuseanà. (La Minerve française, Revue encyclopédique, Revue Indépendente, Sîn Otecestva, Sovremennik, Vestnik Evropî) de „ziarele intermediare speciale“ (Russische Miszellen, St. Petersburgische Zeitschrift, Bulletin du Nord çi áltele). în partea a doua, cadrul cercetàrilor se referà în special la traducerile scriitorilor rusi în diferitele limbi ale popoarelor din apus, la aprecierile creatici lor de càtre critica occidentalà çi concepta literaturii ruse în critica apuseanà.
      în general, legàturile de creale sînt cercetate multilateral. Sînt supuse în primul rînd analizei „legàturile cele mai simple“ : traducerile çi pastisele (Jukovski ca traducàtor al lui Schiller. Imitatiile dupa Schiller în primele piese aie lui Lermontov, dupa Walter Scott în romanele istorice aie lui Bestujev, Zagoskin, Lajeônikov, dupà Hoffman la V. Odoevski ; pe de altà parte, tema anului 1812 în creatia scriitorilor stràini Chamisso si Rîleev). Apoi se studiazà fórmele mai complicate de influença : inovatia pe baza tradrÇiilor (decembris-tii-romantici §i D-na de Stàel, E. M. Arndt, B. Constant ; Puskin çi poemele orientale aie lui Byron : „Evghenii Oneghin“ çi Rousseau, Richardson, Maturin, Nodier, Byron ; Gogol çi Hoffman) çi asemànàrile tipologice (scriitorii „çcolii naturale" çi Georges Sand, Dickens, Thackeray ; Prosper Mérimée çi Puçkin).
      în concluzia carpii sale V. I. Kuleçov afirmà : «Cartea reprezintà prima încercare de sistematizare a unui material divers, studiai inégal çi introdus într-o lucrare pentru prima datà» în lumina acestei afirmatii trebuiesc privite si lacunele cârtii. Astfel se resimte lipsa acutà a analizei comparate a creatici mature a lui Lermontov, a càrui mare originalitate si spirit novator este çi rezultatul tradi^iilor literaturii apusene. Nu întotdeauna autorul este convingàtor în anumite eoncluzii pe care le trage. (Astfel, integrînd în compararea poemelor romantice aie lui Puskin, eu poemele orientale aie lui Byron, o analiza mai minu^ioasà a unor poeme din crearía marelui romantic englez, autorul ar fi putut ajunge la concluzii mai temeinice si noi). în ansamblu însà, cartea lui Kuleçov aduce un plus de documentarie çi de precizie în nenumârate problème legate de dezvoltarea literaturii. în ilustrarea acestei afirmatii se pot aminti capitúlele : „Evgheni Oneghin" primul roman al realismului critic al secolului al XlX-lea; Grotescul la Gogol çi fantasticul la Hoffman ; Scriitorii „çcolii naturale" çi romanele lui G. Sand, Dickens, Thakeray etc. în afarà de aceasta trebuie amintità si o altà laturâ pozitivà a acestei lu-cràri. Fàrà a avea pretendi exhaustive, cartea reprezintà totuçi prima experien^à de sistematizare a unui material bogat despre legàturile dintre literatura rusà fi literaturile apusene în cadrul uneia din etapele importante pentru dezvoltarea literaturii ruse. în acest sens lucrarea pune bazele viitorului curs de Istoria interdependen^ei dintre literatura rusà çi celelalte literaturi» pe tot parcursul fenomenului literar „rusesc", care clarificà si rolul acestor relatii în formarea literaturii nationale ruse. A parila unui asemenea curs va umple un gol resim^it în primul rînd de cei care predau literatura rusà.
ELENA LOGHINOVSCHI